Publicat de: peregrinprinlume | Iunie 8, 2013

Ocna Praid

Ocna Praid este o mina de sare situata in micul oras de munte Praid, aflat la poalele muntilor Harghitei pe drumul spre Targu Mures. Caracteristic acestei saline este in special baza de tratament vestita pentru cei cu afectiuni respiratorii cum ar fi astmul (cea mai dezvoltata dintre salinele din Romania) , dar si locurile de joaca amenajate pentru copii. Terapia cu sare se numeste speleoterapie.  Sincer, mie personal mirosul greu de sare din interior nu mi-a placut, la fel ca si in Salina Turda.

rezervatia muntele de sare

In salina se ajunge cu autobuzul printr-un tunel de 1500 metrii si costul biletului este de 20 Ron pentru adulti.

DSCF6385

DSCF6386

DSCF6389

DSCF6391

DSCF6396

DSCF6313

DSCF6314

DSCF6331

Temperatura in salina este de 16 grade Celsius. La capat, unde autobuzul te debarca ca sa ajungi in partea turistica a minei trebuie sa cobori 300 de trepte de lemn (numarate de o doamna dintr-un grup de turisti). Ajunsi la capatul scarilor aveti in fata un minioras subteran: cu restaurant, baza de tratament, locurile de joaca pentru copii, un muzeu al sarii, cafenele precum si o capela universala in care se tin slujbe de catre trei confesiuni: catolica, ortodoxa si reformata. Caracteristic acestei salini este podeaua de sare care este foarte lucioasa asa cum nu am mai intalnit in alta salina. Tot langa restaurant se poate vedea din punctul numit „La observator” vechea galeria  prabusita „Ioseph”.

DSCF6382

DSCF6326

DSCF6328

Muzeul de sare

DSCF6380

DSCF6353

DSCF6360

DSCF6363

DSCF6365

DSCF6370

DSCF6379

Capela din salina

DSCF6350

DSCF6333

DSCF6335

DSCF6340

DSCF6343

DSCF6347

Inceputurile exploatarii sarii la Praid se gaseste din timpul stapanirii romane ca apoi sa fie continuata de avari si bulgari pentru ca la anul 1003 dupa ocuparea agresiva a Ardealului de catre unguri sarea noastra sa ia drumul Ungariei. Mai multe detalii despre drumul sarii si istoria minei, precum si despre activitatea de speleoterapie  se gasesc in cadrul muzeului de sare.

P.S. As vrea sa inchei cu o poezie alui Nichita Stanescu pe care am studiat-o la liceu:

” Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.”

Anunțuri

Responses

  1. in sfarsit un loc unde am fost eu inaintea ta 😀

    Apreciază

  2. si eu …si eu .am fost acolo inaintea ta. (colega de deasupra ta…!) Frumoasa descriere si poze,,,simplu si la obiect….M ai incantat cu poezia..!.Mi am amintit ca deasupra ocnei este un raulet care are maluri de sare…mai sunt si ceva delusoare cu diverse „dantelarii” saroase, albe si ciudat mirositoare…poate le a topit sarea…

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: