Articolul de mai jos publicat in luna noiembrie 2013 este completat si revizuit astazi 24 iulie 2019 cu ocazia unei noi vizite facute in Tinutul Buzaului.

In weekendul trecut impreuna cu prietenii de la turismbuzau.ro si Aiurix Rides am facut un tur de forta prin judetul Buzau in cautarea si descoperirea unor locuri interesante: grote, galerii, dealuri, cetati. Ghidul nostru a fost prietenul meu Daniel din Buzau – fondator, proprietar si editor al siturilor mentionate mai sus

Am plecat de la punctul nostru de intalnire (gara Buzau) pe traseul: Naeni, Pietroasele, Menciulesti, Baile Sarata Monteoru, Tisau, Schitul Cetatuia, Berca, Magura si retur la Buzau.

Traseul urmat se poate parcurge cu o masina de teren sau cu o masina cu garda sus si scut metalic . Traseul l-am impartit in 2 harti pentru ca aplicatia Google Maps nu imi permite sa pun pe harta mai mult de 10 locatii. Deasemenea unele obiective prezentate aici nu le-am pus pe harta pentru ca sunt niste obiective turistice foarte putin cunoscute si nu sunt introduse in circuitele turistice.

Asezate la poalele dealului Istrița (750 m) cel mai mare deal din zona viticolă Dealul Mare, comunele Naeni si Pietroasele sunt recunoscute la noi in tara prin principalele ocupatii ale locuitorilor : viticultura si cioplitul pietrei.

Accesul spre cele 2 comune se face din drumul național DN1B Ploiești – Buzău urmand indicatoarele rutiere.

Pentru a vizita aceste localitati pe indelete puteti sa va cazati la pensiunile din zona. Personal va recomand o pensiune aparte, pensiune care are in curte si crama proprie unde se poate savura adevaratul gust al Tamaioasei de Pietroasa. Pensiunea se numeste „LA BUTOAIE”. Mai mult pe langa pensiunea obisnuita cazarea se poate face si in butoaie de vin special amenajate.

Sa incepem asadar calatoria noastra printre colinele Buzaului…

Primul obiectiv intalnit in drumul nostru este CRUCEA MANAFULUI cea mai inalta si masiva cruce de piatra din judetul Buzau. De altfel pe drumurile Buzaului se vor observa multe cruci de piatra datate inca din anii 1850. Aceste cruci aveau rol de marcare al hotarelor mosiilor sau erau ridicate ca simple monumente.

In linkul citat gasim scris :

„Crucea Manafului este un megalit de patru metri înalțime, cioplit dintr-o singură lespede, fiind, foarte probabil, ultima cruce uriașă din piatră care se mai păstrează astăzi. Într-o lucrare dedicată meșteșugului pietrei, dr. Doina Ciobanu oferă câteva detalii tehnice: Este o piesă unică în întreaga zonă și poate cea mai mare cruce nativă din țara noastră, având o înălțime de patru metri și o grosime la bază de 64 X 43 cm. Greutatea ei poate fi de peste patru tone. Crucea este încadrată de patru stâlpi așezați în pătrat, înalți de 240 cm și cu deschidere laterală de 153 cm. Stâlpii din jurul crucii sunt uniți la partea superioară printr-un sistem ingenios de arcade cioplite din câte un singur bloc de piatră. Întregul monument este decorat cu personaje biblice și elemente zoo și fitomorfe. Obiect de patrimoniu, Crucea Manafului a suferit grave degradări provocate de intemperii, dar și de căutătorii de comori în sarcina cărora ar cădea lipsa unor componente dispărute în anul 2001.”

De la Crucea Manafului ne indreptam spre localitatea Naeni si poposim la ATELIERUL CIOPLITORILOR DE PIATRA. In comuna buzoiana Naeni se pastreaza si astazi intacta traditia cioplitului in piatra, datorita asezarii comunei pe dealurile de calcar. Meseria de pietrar a fost dusa din tata in fiu de-alungul anilor. Calcarele folosite sunt calcare cochilifere cu culori ce variaza de la alb la crem.

 

BISERICA DINTR-O PIATRA. Este situata pe dealul Colarea la o altitudine de 600 metri. Este construita in totalitate din calcar alb de Naeni. Hramul bisericii este „Duminica Floriilor”, iar pictura este realizata in maniera bizantina.

De la biserica mergem spre TABARA DE SCULPTURA DE LA NAENI. Aici sunt expuse sculpturile facute de copii de-alungul timpului cu ocazia organizarii an de an a taberei de sculptura.

De la Tabara de Sculptura urmand poteca batatorita pe pantele dealului ajungem dupa o ora la CHILIA lui AMBROZIE.

„Locuința rupestră scobită în Piatra Șoimului de pe Dealu Mare, astăzi un superb monument istoric, a fost locul ales de monahul Ambrozie de la Mănăstirea Ciolanu pentru a trăi în sihăstrie după întoarcerea sa de la Sf. Munte Athos. Atenție! Drumul de acces spre chilia lui Ambrozie nu este amenajat. În Piatra Șoimului, la doi pași de vârful Istrița, într-un povârniș de calcar există o ascunzătoare foarte veche, pe care tradiția o socotea un loc de refugiu pentru fetele Doamnei Neaga și ale domnitorului Constantin Brâncoveanu. Mai mult de cinci decenii va sta Ambrozie Rizea în această grotă, mărind spațiul existent și amenajând cu multă trudă accesul în chilie. Pustnicul și-a câștigat existența împletind coșuri, altoind pomi sau lucrând cu ziua în podgoria stațiunii viticole din Pietroasele. Locuitorii satelor din jur trecuți de vârsta de 50 de ani încă și-l amintesc pe Ambrozie și povestesc despre el. Până de curând devastată, chilia lui Ambrozie și-a recăpătat astăzi aspectul decent, prin grija preotului Mihail Milea.”

 

LOCALITATEA PIETROASA recunoscută național și internațional pentru viile sale se poate lauda cu câteva vestigii arheologice dinainte de cucerirea romană. Zona Pietroasele și în speța Dealul Mare au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Satele componente ale comunei : Clondiru de Sus, Pietroasa Mică, Pietroasele, Câlţeşti, Şarânga și Dara poartă nume cu rezonanțe dacice. Deși este o localitate mică, aceasta a devenit cunoscută acum 176 de ani când aici se descoperea celebrul tezaur Closca cu puii de aur. Cei care au descoperit tezaurul erau cioplitori în piatră, una din ocupațiile de bază ale acestor oameni inca din neolitic. Pe langa cioplitul in piatra, acesti oameni se ocupa si cu cultivarea vitei de vie. Vinurile obtinute aici: Grasa de Pietroasa, Tamaioasa Romaneasca, Rieslingul, Feteasca regala sunt recunoscute atat pe plan national cat si international.

Astfel din timpul stapanirii Imperiului Roman au ramas cateva vestigii cum ar fi THERMELE ROMANE care se gasesc chiar sub podul de la sosea principala. Mergand mai departe vom gasi alte doua poduri peste care trece soseaua, poduri construite de catre romani din caramizi ( fara mortar intre ele).

De la pensiunea LA BUTOAIE pornim spre locul unde a fost gasit tezaurul „Closca cu puii de aur”. Aici este amenajat un mic monument cu o placa comemorativa care aminteste despre acest eveniment. La data editarii acestui articol inca se lucreaza la amenajarea monumnetului comemorativ si la drumul catre acesta. (asa cum se vede din poze).

Acest tezaur celebru a fost descoperit din intamplare in anul 1937 de catre 2 mesteri pietrari din Pietroasele, socru si ginere, Ion Lemnaru si Stan Avram.

Tezaurul CLOSCA CU PUII DE AUR este un tezaur alcatuit din 22 de piese ( toate din aur ) dintre care 10 s-au pierdut la putin timp dupa descoperire. Aceste 12 piese contin : cinci vase si sapte podoabe. Provenienta acestui tezaur este inca discutabila, dar se pare ca este datat din secolul al IV lea inainte de Hristos in timpul Antichitatii Tarzii. Dupa studiile lui Alexandru Odobescu tezaurul ar fi fost lucrat de catre popoarele barbare. Alti istorici vorbesc despre prelucrarea acestor piese in Antiohia sau Constantinopol de catre mesterii romani. In concluzie oricine a facut aceste piese din tezaur a fost un maistru desavarsit, iar piesele din tezaur se pot admira astazi la Muzeul de Istorie din Bucuresti.

...Poza preluata din cartea Aurul si Argintul Antic al Romanei, Editura Conphys 2014

Pe strada din satul Pietroasa Mica care duce la locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasele gasim pe partea dreapta CASA MESTERULUI PIETRAR MOACA ION.  Inca de la poarta ai ocazia sa vezi numeroase exponate de piatra lucrate manual de marele mester. Curtea este plina de sculpturi in calcar, sculpturi facute de-alungul vietii si care reprezinta pe langa diferite animale si pasari si personalitati cunoscute ale Romaniei cum ar fi : actorul Toma Caragiu, regele Mihai, Gigi Becali… La vizita noastra fiul dumnealui lucra la amenajarea cu adevarat a unui muzeu in curtea mesterului. O alta pasiune a mesterului este cantatul. Am avut ocazia sa il ascult cum canta la acordeon si este un bun cantaret.

Iesim de pe ulita mesterului Ion Moaca si mergem la stanga pe drumul neasfaltat ce urca pe dealul Istritei spre Releul de Televiziune. Dupa circa 700 de metri oprim pe dreapta si urcam o mica panta spre CETATEA DACICA DE LA GRUIU DARII, astazi santier arheolgic redeschis cercetarilor. Cetatea este pozitionata foarte bine pe Google Maps.

Cu ocazia zilelor deschise pe santierul arheologic de la aceasta cetate am putut sa asistam la sapaturile ce se efectuau la cetate si sa aflam povestea acestei cetati de la reprezentantul Muzeului de Istorie din Buzau. Aici am putut admira si o mica expozitie de artefacte gasite in ultimele zile : un inel de argint, o statueta ce reprezenta un animal, vase de ceramica, etc.

Recent arheologii au descoperit in acest sit arheologic cel mai vechi biberon din lume, biberon datat cu carbon 14 in Germania, avand o vechime de 5500 de ani. Biberonul are forma sferica si un orificiu prin care se turna laptele muls de la animale. Prin alte doua orificii laterale se scurgea laptele.

Acest sit arheologic dateaza de aproape 6000 de ani inca din Eneolitic si este reprezentat de culturile Cucuteni si Cernavoda 1. Oamenii din acea perioada au locuit aici cam pana in anul 3500 i.Hr. dupa care au parasit asezarea. Dupa circa 1000 de ani aici s-a stabilit cultura Monteoru. In anul 300 i.Hr in cetate s-au asezat dacii si asezarea dacica tine pana la cucerirea romana. Pe laturile de V si N ale cetatii au fost construite de catre daci ziduri de piatra groase de 2 metri. (in timpul domniei lui Burebista). Dupa cucerirea romana in timpul lui Augustus, dacii se intorc si transforma cetatea intr-un sanctuar unde aveau loc diverse ritualuri legate de morti, foc, etc. Sanctuarul este distrus de romani prin anii 101-102. Concomitent romanii vor ridica CASTRULUI ROMAN DE LA PIETROASELE.

La 400 de metri de locul decoperirii Tezaurului de la Pietroasele peste deal se gasesc cateva grote de calcar. O parte din aceste grote de calcar provin din timpul romanilor, altele sunt mai recente. Noi am gasit doar patru galerii si am vizitat 3 dintre ele, dar nu voi da detalii despre cum se ajunge acolo, nefiind introduse in circuitul turistic (la un cutremur se pot surpa, trebuie sa ai macar o casca de protectie pe cap, frontala, lanterna, etc). Galeriile sunt bine mascate de maracini si iarba, iar accesul in ele se face de multe ori taras pt ca gura de acces este mica. Odata ajuns in galerie poti sa stai in picioare. Una din ele avea cam 100 de metri lungime, alta 200 de metri, iar a treia avea multe ramificatii asa ca am lasat-o pentru alta data. Pozele sunt edificatoare in acest sens.

De la galerii ne-am intors pe drumul de pamant si am mers pana pe varful dealului Istrita la releele situate acolo.

 

Pivnita brancoveneasca de la Nenciulesti

Mergand pe sosea pe langa viile dintre satele Izvoru Dulce si Nenciulesti zarim una din fostele crame ale domnitorului Constantin Brancoveanu.

 

Manastirea cetate de la Tisau (Bradu). Mergand de la Sarata Monteoru spre satul Hales, gasim pe malul stang al paraului Niscov biserica de la Tisau. Complexul bisericiii este constituit din zidul de aparare, Casa Domneasca construita la sfarsitul secolului XVII – inceputul secolului XVIII, si biserica cu hramul „Sfantul Dumitru”, construita in 1634. Aceasta manastire a folosit ca loc de refugiu pentru Sfantul Constantin Brancoveanu domnitorul Tarii Romanesti care s-a ascuns aici in anii 1703, 1708 si 1711 cand era cautat de turci. In anul 1821 in timpul rascoalei lui Tudor Vladimirescu, boierii locali au folosit-o ca loc de aparare si nu a putut fi cucerita de eteristi. Astazi zidul cetatii a fost refacut.

 

Schitul de la Berca. Mergand dinspre Buzau spre Brasov in satul Satuc din comuna Berca gasim acest schit atestat documentar inca din anul 1672. Biserica a fost construita de catre boierul muntean Mihalcea Candescu si sotia sa Alexandrina Cantacuzino, care mai tarziu a devenit calugarita, sub numele de monaha Ana. Din punct de vedere artistic biserica apartine epocii brancovenesti. A fost folosita ca asezamant monahal pana in anul 1864, cand a fost desfiintata si transformata in biserica parohie a localitatii Berca. Aici a functionat in anul 1851, Seminaul Teologic Buzau. Pictura bisericii a fost facuta de renumitul pictor Parvu Mutu si se pastreaza si acum in proportie de 80%. Din spatele schitului se deschide o frumoasa panorama asupra Vaii Buzaului.

 

Galeriile de calcar de la schitul Cetatuia.
Dealul pe care este asezat schitul Cetatuia, situat deasupra comunei Ciuta este format din calcare cochilifere.  Calcarele de aici au fost folosite la constructia Casei Poporului de catre Nicolae Ceausescu, la Tabara de sculptura Magura, la metrou in Bucuresti si la alte lucrari din vremea comunismului. Astazi se pot vizita aceste galerii de calcar din care localnicii inca mai extrag piatra.

P.S.  Am introdus in acest articol si Cetatea dacica de la Gruiu Darii, asa cum mi-a fost sugerat intr-un comentariu la vechiul articol de domnul P. Mustatea C,S. grad I dr,ing.