Scurtă incursiune prin Voivodina și Timoc


Astăzi vom continua descrierea excursiei noastre cu vizitele din zilele 3 și 4. Când merg pe teritoriul altor state, eu caut să văd care sunt legăturile și interferențele lor cu România, pentru ca în articolele scrise să fac legătura cu acestea. De exemplu în articolul trecut menționam faptul că pentru aproapee 70 de ani, orașul Belgrad a fost ferit de cucerirea otomană, grație victoriei voievodului român Iancu de Hunedoara.

Traseele parcurse în cele 2 zile prin Serbia ne-au condus prin 2 regiuni diferite, fiecare regiune cu frumusețile ei. Astfel traseul din ziua 3 ne-a condus pe Valea Timocului, iar traseul din ziua 4 ne-a condus prin Provincia Autonomă Voivodina. Ceea ce face și mai atractivă vizita în cele 2 regiuni, este faptul că în ambele provincii sunt prezente comunități românești încă din timpul dacilor

Conform  Ministerului Afacerilor Externe din Romania ” Comunitatea românească din Serbia trăieşte în două regiuni, în Voivodina şi în Serbia de nord-est, în zona cunoscută generic ca Valea Timocului. Conform datelor oficiale (recensământul din 2002), numărul etnicilor români este de 34.576 (30.419 în Voivodina şi 4.157 în restul Serbiei, dintre care 2.339 în Timoc şi 1.000 în localitatea Ovcea, integrată administrativ în capitala Belgrad), iar cel al „vlahilor” de 40.054 persoane (101 în Voivodina, restul populaţiei fiind concentrată în zona de nord-est a Serbiei). Potrivit organizaţiilor româneşti, datele de la recensământ au avut în vedere numai persoanele cu domiciliul permanent în Serbia, nu şi persoanele aflate temporar la muncă în străinătate, apreciate la 50.000 de români voivodineni şi 250.000 de români timoceni. Aceleaşi estimări neoficiale prezintă un număr de circa 200.000-250.000 de etnici români/„vlahi” în Serbia de nord-est.”

Trebuie menționat ca termenii : vlah, valahi și rumâni sunt sinonime cu termenul de român. Aceste nume au fost atribuite populatiei românești din Serbia de către poparele slave.  Din păcate mulți români din Timoc se identifică cu numele de “vlahi”, dar la recensăminte se declară cetațeni sârbi pentru că nu își cunosc rădăcinile istorice.

…harta preluata de la https://commons.wikimedia.org/wiki/Atlas_of_Serbia

Cu 2000 de ani înainte de Hristos în zona geografică cuprinsă între Carpații Păduroși, Marea Neagra, râurile Tisa, Vardar și Morava s-au așezat triburile indo europene ale tracilor. Despre traci, istoricul Herodot spunea că sunt cel mai numeros popor după neamul inzilor. Tracii erau împărțiți în mai multe triburi, dintre care s-au remarcat triburile daco – getice, tribalii și odrisii.

La sud de Dunăre, pe un teritoriu ce cuprindea mare parte din Bulgaria şi Serbia de astăzi, locuiau tracii triballi, ai căror continuatori sunt românii din Timocul bulgăresc şi sârbesc şi din aproape toată Bulgaria.

Triballii sunt una din comunițățile tribale ale geților și se întindeau între munții Balcani, Sofia, Plevna și în zona râurilor Morava, Dunăre, Iskar, inclusiv teritoriul actual al provinciei Kosovo.

Triballi amintiți de Herodot aveau o formațiune statală proprie și vor împiedica printre altele invazia lui Filip al II le ala Macedoniei (339 î.Hr.), chiar reușind să îl rănească pe acesta, astfel încât Alexandru Macedon încântați de vitejia lor îî va coopta în armata sa pentru a lupta cu perșii.

În secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr., este semnalată o masă compactă de populaţie traco romană pe ambele maluri ale Dunării, cuprinzând Dacia, cele două Moesii, adică Dobrogea, Bulgaria până la Balcani şi Serbia cu văile Timocului şi Moravei.

Așezarea triburilor slave în zona balcanică, apoi ocuparea acestor teritorii de către turcii otomani, au dus în timp la pierderea identității comunităților românești din zonele amintite.

Dar să trecem peste și să plecăm în călătoria noastră…

TRASEUL din ziua 3a avut ca destinație câteva obiective turistice interesante ale Serbiei, obiective plasate în jurul munților Beljanica, munti calcaroși ce aparțin lanțului muntos carpato -balcanic. Fiind situati la numai 120 de km de capitala Belgrad și la 20 de km de autostrada Belgrad Nis, munții Beljanica sunt un fel de Valea Prahovei pentru bucureșteni.

Acești munți fac parte din lantul munților Balcanici (Stara Planina), munți ce se intind pe o lungime de 600 km între Valea Timocului și Marea Neagră, despărțiti de munții Carpați de către fluviul Dunărea. Munții Stara Planina se intind pe teritoriul Serbiei și al Bulgariei.

Pentru că munții Beljanica sunt munți calcaroși, în cuprinsul lor întâlnim numeroase formațiuni carstice : chei, doline, canioane și peșteri, un loc perfect pentru speologi, drumeții și chiar ciclism. Întinși pe o lungime de 24 de km pe directia E-V, cu o lățime de 12 km, munții Beljanica se constituie ca cea mai mare zona nelocuită din Serbia. Cel mai înalt varf al acestor munți este varful Beljanica (1339 metri). Una din căile de acces spre acest vârf este pe langă CASCADA VELIKI BUK. În cuprinsul acestor munți găsim PEȘTERA RESAVSKA și cel mai renumit canion din Serbia, CANIONUL LAZAREV. La poalele munților întalnim și MĂNĂSTIREA MANASIJA.

Ca masă și cazare la un raport calitate preț foarte bun, cu mancare bio, pâine din făina de casă, personal amabil și bucătari pricepuți, precum și cu un peisaj de vis în mijlocul naturii, la poalele Cascadei Veliki Buk recomand http://www.lisinskiraj.rs/

MANASTIREA MANASIJA

Manastirea Manasija sau Resava este una dintre cele mai mari și mai vechi mănăstiri ortodoxe fortificate din Serbia, fiind situată la trei kilometri NV de localitatea Despotovat. Este inconjurată cu ziduri de piatră și cu turnuri de apărare, fiind așezata pe vârful unui deal din mijlocul munților Beljanica.

În anul 1407, domnitorul sârb Stefan Lazarevici începe construcția acestei mănăstiri ca o jertfă de mulțumire la adresa lui Dumnezeu, pentru că un an mai devreme a învins o mare armată otomană în bătălia de la Despotovat. Mănăstirea a fost construită între anii 1406 – 1418 și sfințită de către Patriarhul Serbiei Kirill. În cadrul mănăstirii, domnitorul sarb (despot) a înființat “Scoala de la Resava”, încurajand astfel o mulțime de cărturari, profesori, călugări și laici să vină și să se aseze la mănăstire. Cu ajutorul acestor cărturari a fost alcatuită o vastă bibliotecă cu 20000 de manuscrise, cea mai veche bibliotecă din Balcani.

În anul 1427, la o partidă de vânătoare, despotul Ștefan moare și este îngropat la mănăstire. Moartea despotului sârb și luptele pentru tron, au făcut ca în 1437 sa înceapă razboiul turco maghiar (1435 -1437). În urma acestui război, sultanul Murat a cucerit toata regiunea mănăstirii, ocazie cu care aceasta a fost jefuită și incendiată.

Pe 15 august 1444, la Szeged în Ungaria, sârbii fac pace cu otomanii, iar aceștia din urma se vor retrage de pe domeniul mănăstirii Manasija. Din anul 1718 biserica a intrat sub stăpânirea austriacă, iar între anii 1735 -1854 aceasta a fost refacută. Începând cu anul 1954, biserica devine o mănăstire de maici.

Curtea manastirii nu are o forma regulata, puternicul zid de aparare urcand si coborand culmea dealului la fiecare curba. Cele 11 turnuri sunt imense si de o rigiditate impresionanta, cel mai mare dintre ele, aflat in partea nordica a bisericii fiind numit „Turnul Domnitorului Stefan”. In partea de rasarit a bisericii se afla chiliile si trapeza manastirii, astazi restaurate. In partea sudica se afla o cladire ruinata, cunoscuta ca fosta trapeza si atelier de scriere.

Arhitectura locului este unica, mai ales in perioada scolii medievale morave. Biserica, inchinata Sfintei Treimi, este zidita in forma de cruce inscrisa, extremitatile bratelor prezentand aspectul unei frunze de trifoi. Fatada bisericii este alcatuita din blocuri masive de piatra, iar nu din caramida, dupa cum era obiceiul in vreme.

Pictura in fresca a bisericii din Manastirea Manasija este impresionanta, chiar si in starea afectata in care ni se pastreaza pana astazi. Astfel, putem vedea foarte edificator urmatoarele scene: tabloul votiv, cu ctitorul Stefan Lazarevici; sfintii soldati, care poarta haine si arme specifice locului; proorocii si Apostolii poata si ei haine locale; deasupra usii centrale a bisericii se afla scena „Sufletele dreptilor in mana lui Dumnezeu”.https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-manasija-122995.html)

PARCUL MAKETA – PARCUL MINIATURA DESPOTOVAC

La ieșirea din localitatea Despetovac pe drumul spre Peștera Reevaska se află parcul miniatura Maketa Park. Parcul este o destinație turistica unică în localitate și în Serbia. El se  întinde pe o suprafață de 3000 de mp și a fost înființat în anul 2008. Doi ani a durat construcția acestor machete ale principalelor biserici și mănăstiri de pe teritoriul Serbiei . Parcul Maketa este al XIII lea parc de acest gen construit în Europa și al XLVII lea din lume.

CASCADA VELIKI BUK – este un momument al naturii situat pe versanții muntelui Beljanica, la 20 de km de localitatea Despotovac. Drumul la cascadă este frumos amenajat și constă în multe locuri amenajate pentru relaxare și picnic. Cascada are o înălțime de 20 de metri, iar pietrele de la baza cascadei sunt acoperite cu mușchi. Cursul de apă Lisine are mai multe căderi de apă în amonte, dar cea mai spectaculoasa este Veliki Buk. Pe vremuri pe acest râu se găseau mori de apă, care în prezent au fost transformate de localnici în restaurante și locuri de relaxare. Tot aici întâlnim mici iazuri cu păstrăvi și grădini minunate prin care se plimbă păuni.

PESTERA RESAVSKA – este situată la 20 km distanță de orașul Despotovac. Pestera Resavska Pecina – Peștera Resava a fost prima pesteră din Serbia amenajată pentru vizite (1972). Lungimea totală a peșterii este de 2.850 de metri, iar traseul deschis publicului are o lungime de 800 m. Peștera Resavska Pecina este formată pe trei niveluri, care inițial erau accesibile numai pentru speologi. În prezent, galeriile de sus și de jos au fost deschise și amenajate pentru turiști Temperatura peșterii este constantă (14 grade Celsius).

În functie de formele carstice întalnite traseul turistic a fost împarțit în 8 “Sali”,  fiecare cu câte un nume sugestiv. Astfel întâlnim Sala Coloanelor pentru ca stalagmitele și stalactitele s-au unit formând adevărate coloane de calcar, Sala Stupilor pentru că rămășițele topite ale stalagmitelor seamănă cu niște stupi de albine, Sala Istorica, Sala Cristalelor, Sala Concertelor, Sala Draperiilor…etc.

TRASEUL din ziua 4

Traseul a plecat din Belgrad și ne-a condus până în capitala provinciei Voivodina, orasul Novi Sad, al doilea oraș ca mărime al Serbiei. Pe traseu am oprit în frumosul orășel STREMSKI KARLOVCI, considerat de peste 200 de ani capitala spirituală a Serbiei. Acest orașel ascunde pe teritoriul administrativ numeroase domenii viticole și crame, precum și numeroase stupine. Noi am poposit la Crama Zivanovic și la Muzeul Apiculturii. În așteptarea autocarului care trebuia să ne ducă mai departe spre Novi Sad și fortăreața Petrovaradin, m-am plimbat prin centrul orașului trecând în revistă clădirile istorice ale orașului :

  • Biserica Romano Catolică Sf. Treime – construită în anul 1768 în stil baroc, fiind o mănăstire a ordinului Benedectinilor.

  • Catedrala barocă a Sfântului Patriarh Nikolai – a fost construită între anii 1758 – 1762 în timpul mitropolitului Pavle Nenadovic, pe locul fostei biserici dedicată acestui sfânt. Proiectul bisericii a fost elaborat la Viena, iar iconostasul a fost făcut între anii 1780 – 1781 de Aksentije Markovic, fiind pictat de Jacob Orfelin și Teodor Kracun. În biserică se găsesc moaștele Sfântului Arsenie din Srem, patronul Seminarului, precum și o icoană a Sfintei Fecioare din anul 1748.
  • Catedrala Patriarhală și seminarul teologic

  • Vechea Farmacie
  • Centrul Cultural

  • Fântana celor 3 lei – despre care se spune că cine bea apa din ea se căsătorește în acel an și că se va întoarce în oraș.

CRAMA ZIVANOVICI SI MUZEUL APICULTORII – Muzeul apiculturii şi podgoria familiei Živanović au un trecut de peste 200 de ani. În beciurile podgoriei sunt produse cele mai nobile vinuri  : Sremski Karlovci – Ausbruch, Fermet, Riesling.

În cadrul muzeului Apiculturii se găsesc expuse numeroase ustensile pentru prelucrarea mierii, ustensile vechi de aproape 200 de ani, unelte trecute de la o generație la alta. Sunt prezente tipurile de stupi din Serbia începand cu vechile stupuri din copaci, așa numitele buduroaie (stupurile naturale) până la ultimele generații de stupi. În mijlocul muzeului într-un tablou tronează strămoșul familiei Zivanovici, care acum 200 de ani a înființat crama și stupina. Dupa vizita la muzeul Apiculturii, am mers la Crama familiei unde ne-a fost explicat procedeul fabricării vinurilor, apoi la degustare de vinuri și miere. Personal am fost cucerit de mierea de susan.

Bine dispuși după degustarea de vinuri (5 specialități) am plecat spre ORASUL NOVI SAD.

Pe pantele munților Fruska Gora, pe malul Dunării la km 1255 și în umbra cetatii Petrovaradin se gasește un oraș cu o vechime de peste 300 de ani, atestat documentar în anul 1694, orasul Novi Sad. Acest oraș este capitala provinciei Voivodina și are un trecut istoric destul de interesant. Așezarea sa între Dunăre și Tisa, pe drumurile comerciale dintre est și vest, au facut ca zona să fie un loc cu numeroase confruntări între cultura vestică și estică, între ortodoxie, catolicism și islamism. FORTAREAȚA PETROVARADIN a fost construită în timpul stăpânirii Imperiului Roman, iar în jurul ei se va dezvolte actualul oraș Novi Sad.

Maghiarii au preluat cetatea distrusă de raidurile triburilor migratoare : avari, slavi, huni și au reconstruit-o. Apoi in locul maghiarilor s-au instalat turcii otomani si apoi habsburgii.

La sfârșitul secolului al XVIII lea oamenii din oras au răscumpărat localitatea de la împarateasa Austriei, Maria Tereza plătind 80000 de forinți și l-au numit Novi Sad (1 februarie 1748). În timpul revoluției din anul 1848, orașul a fost distrus, apoi reconstruit. Arhitectura orașului a devenit mai variată, apărând acum și clădirile în stil baroc și gotic. La sfârșitul primului război mondial, orașul Novi Sad a fost alipit la Serbia, mai tarziu Regatului Iugoslaviei.

Fortăreața uimește prin măreția sa aparte, păstrându-și chiar și în zilele noastre farmecul din vechile timpuri. Ea se intinde pe o lungime totală de 16 km și cuprinde o rețea de pasaje subterane și galerii militare, dispuse pe 4 etaje. Turul ghidat prin catacombele și tunelurile cetății a fost foarte interesant.

ORASUL NOVI SAD a fost desemnat Capitala Cultural Europeană în anul 2021 și Capitala Tineretului European în 2019. Orașul se găsește în arealul Parcului National Fruska Gora. Timpul fiind scurt pentru vizita orașului, am reusit să trec în revistă doar centrul orașului cu principalele obiective. Centrul acestui oraș cu străduțele și casele frumos amenajate seamănă foarte mult cu orașul Brasov.

Descrierea obiectivelor turistice din Novi Sad o găsiți la http://novisad.travel/en/kategorija-lokacije/turisticke-atrakcije-en/

În centrul orașului putem vedea :

  • Primaria

  • Biserica romano catolică

  • Sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe

Alte poze din centrul orașului :

P.S. Prin aceste rânduri mulțumesc echipei HAI SA SOCIALIZAM pentru buna organizare a acestei excursii în toate detaliile. Deasemenea, mulțumesc fotografului nostru Musty pentru pozele reușite și colegilor din excursie pentru atmosfera placută.

3 gânduri despre “Scurtă incursiune prin Voivodina și Timoc

    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru intrebarea destul de grea si delicata in acelasi timp.
      Vina este impartita intre noi si ei. „Fratii romani” nu au facut mai nimic pentru comunitatea din Timoc, iar vlahii descurajati de lipsa noastra de interventie, aleg sa fie cetateni sarbi.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Pingback: Alergand prin Belgrad – „Orasul Alb” – peregrinprinlume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.