Pentru că ne aflăm în Anul Centenarului am hotărât ca acest articol să îl dedic celui mai vechi teritoriu al țării noastre și anume Provincia Dobrogea. Profesorul arheolog si istoric Vasile Parvan spunea : “Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latinește, să se închine ca romanii și să-și facă orașe și sate romane, unindu-se cu civilii și veteranii adevărat romani, cari veneau din alte părți ale împărăției să se așeze aici și să întemeieze gospodării statornice, ridicându-si conace frumoase de piatră pe moșiile cumpărate și căpătate ca dar Împaratesc la noi în Dobrogea” (Cat trebuie să știe oricine despre Dobrogea, trecutul – prezentul – viitorul, de Apostol D Culea, București Ed. Casei Școalelor 1928)

…fotocopie preluata din cadrul muzeului de la cetatea Sucidava

Acest teritoriu care se întinde între Dunăre și Marea Neagră (teritoriu locuit de stramoșii noștrii din cele mai vechi timpuri și care a aparținut mai mult timp străinilor) nu este nici astăzi în totalitate al nostru. Partea de sud a Dobrogei, cunoscută si sub denumirea de Cadrilater este azi parte componentă a Republicii Bulgaria.

Numele actual al provinciei are rădăcina în două cuvinte : cuvântul slav “dobro” (care înseamnă bun), iar cel de-al doilea din cuvântul tătăresc “bugeac” ( loc neexplorat) sau “ogeac” (tinut locuit de o hoardă). Stabilirea rușilor lipoveni (izgoniți din țara lor pentru ideile religioase diferite de religia ortodoxă) în bălțile și mlaștinile cunoscute astăzi sub numele de Bugeac, a făcut ca denumirea provinciei să devină Dobro Bugeac sau Dobrogea ceea ce înseamnă “Bugeacul cel bun și fertil” conform (Notițe istorice și geografice asupra Provinciei Dobrogei, de I. A. Nazarettean, Typografia româna B. Silbermann, Tulcea, 1882).

Conform autorului ROMULUS SEISANU – Dobrogea, Gurile Dunarii si Insula Serpilor – Schita monografica, Studii si documente, anul 1928, Tipografia ziarului Universul care citeaza din istoricul Herodot si din scrierile istorice ale lui B.P.Hasdeu cu 11 secole inainte de intemeierea coloniilor grecesti se vorbeste despre o expeditie egipteana la gurile Dunarii. Astfel faraonul Sesostris cunoscut ca Senusret al III lea (1878 – 1839 i. Hr) intr-o expeditie maritima spre tarmurile Marii Negre duce o batalie cu getii si ar intemeia primele colonii in tara getilor.

In secolele XIII -XII I. Hr. o alta putere maritima a Antichitatii si anume Fenicia a ajuns si chiar au patuns cu corabile pe gurile Dunarii. In lucrarea pierduta a istoricului latin Laetus despre Istoria fenicienilor este descris acest episod.

În secolele VI – IV î. Hr. în Dobrogea apar primele colonii grecești la Marea Neagră: Apollonia (Sisobol), Odessos (Varna), Dionysopolis (Balcic) în Bulgaria ; Callatis (Mangalia), Tomis (Constanta), Histria, Aegyssos (Tulcea) în România ; Olbya (Porutino) si Tyras (Belgorod Dnestrovsky) în Ucraina. În perioada precolonială și după, în Dobrogea s-au dezvoltat triburile tracice, dintre care cei mai importanți au fost geții numiți de romani daci. În anul 399 I. Hr. geții i-au înfruntat pe sciți. Sciții erau un popor de origine iraniană care la începutul sec VII î. Hr. ocupase stepa din nordul Mării Negre, iar în sec III-II î. Hr regiunea Dobrogei. În cele din urmă sciții au fost înfrînți și asimilați de geți. Astfel cand provincia este cucerita de Imperiul Roman, aceasta va purta numelele de Scytia Minor.

…harta de la http://www.cimec.ro

In anul 508 i. Hr. regele persilor Darius trece Bosforul pe un pod de vase cu ajutorul grecilor ionieni si inainteza prin Scytia spre gurile Istrului ducand o lupta cu populatia geto scitica.

…harta preluata de la : ROMULUS SEISANU – Dobrogea, Gurile Dunarii si Insula Serpilor – Schita monografica, Studii si documente, anul 1928, Tipografia ziarului Universul

Intre anii 359-336 i. Hr. , Filip al II lea regele Macedoniei intra pe teirtoriul Dobrogei si castiga o mare batalie in lupta cu scitii.

In secolul al IV lea i. Hr. Alexandru Macedon duce doua batalii impotriva populatiei traco scitice, batalii in care este infrant de numarul mare al soldatilor traci.

In anul 292, conducatorul getilor Dromihete il infrange pe Lisimah, regele Traciei, fost general al lui Alexandru Macedon

În anul 82 î. Hr Burebista a devenit regele unei puternici uniuni de triburi tracice constituite în primul stat puternic daco-get, cu centrul în Munții Orăștiei. Triburile înfrante care au aderat la statul dac al lui Burebista au fost : celtii, boii, tauriscii, bastarnii, sarmații precum și  cetățile grecești așezate în Dobrogea la Marea Neagră (cetați enumerate mai sus).

Dupa moartea lui Burebista în anul 44 î,Hr. sunt menționați trei conducători daci în Dobrogea : Roles în sud, Dapyx în centru și Zyraxex în nord. Aceștia vor fi înfrânți de armata Imperiului Roman în anul 28 î. Hr, iar provincia  va fi inclusă în provincia romana Moesia Inferior.

În cetatea Tomis (Constanța) a fost exilat  în anul 8 d.Hr. poetul roman Ovidiu.

În Scitya Minor s-a născut creștinismul din țara noastră prin propovaduirea Evangheliei de către Sfântul Apostol Andrei. Tot Dobrogea  a dat și primii martiri pentru Hristos din țara noastră.

În anul 395 d . Hr.  provincia Dobrogea este arondată Imperiului Roman de Răsărit, astfel intrând sub dominația bizantină. Urmează ocupatia Taratului Vlaho – Bulgar, pentru ca în timpul domniei lui Mircea cel Batran, Dobrogea sa fie sub stăpânirea valahă. La moartea domnitorului Dobrogea va intra sub ocupație otomană până în anul 1878.

În timpul Imperiului Otoman se stabilesc pe teritoriul Dobrogei populațiile turce iar în perioada de extindere a Imperiului Rus, triburile tătare din Crimeea (urmașe ale lui Ginghis Han). Începând cu secolul al XVIII lea, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, se stabilesc pe teritoriul Dobrogei și lipovenii. 

Dobrogea devine parte a României după Razboiul de Independență , prin decizia Congresului de la Berlin (1878),  la 14 noiembrie 1878.

Oamenii din zonă sunt calzi, primitori și de fiecare dată când am ajuns în Dobrogea m-am simțit ca acasă. Cred că acest lucru se datorează faptului că în Dobrogea trăiesc o mulțime de naționalități: turci, tătari, lipoveni, greci, ruși, ucrainieni, bulgari, naționalități care se inteleg foarte bine și știu să conviețuiască în pace de sute de ani.

Urme ale civilizației getice, grecesti si romane se găsesc la tot pasul în Dobrogea, iar în acest articol vom încerca să amintim câteva din aceste vestigii antice. Poate pentru unii nu este ceva spectaculos deoarece peste aceste cetați și ruine s-a așternut trecerea timpului, iar multă vreme au fost cunoscute doar de localnici si arheologi. Este de apreciat faptul că în ultimii ani s-au pus  indicatoare către aceste cetăți încercându-se  astfel promovarea lor turistica, dar nu este de ajuns daca nu se alocă fonduri suficiente pentru continuarea sau începerea cercetărilor arheologice.

În acest articol vom aborda cetățile din nordul Dobrogei situate actualmente pe teritoriul administrativ al județului Tulcea, apoi vom continua cu un alt articol cu cetățile grecești de la Marea Neagră și din sudul Dobrogei, cetăți cuprinse pe teritoriul administrativ al județului Constanța și pe teritoriul Bulgariei in Cadrilater

Cetățile cele mai cunoscute din județul Tulcea sunt : Arrubium (Macin) – Troesmis (Turcoaia) – Beroe (Ostrov) – Ibida (Slava Rusa) – Arganum (Jurilovca) – Babadag – Enisala – Halmyris (Murighiol) – Salsovia (Mahmudia) – Proslavita (Nufarul) – Aegyssus (Tulcea) – Noviodunum (Isaccea) – Luncavita – Dinogetia (Garvan).

Cetățile cele mai cunoscute din județul Constanța sunt :  Axiopolis (Cernavoda), Capidava, Carsium (Harsova), Ulmetum (satul Pantelimonu), Istria (Histria), Tomis (Constanta), Calatis (Mangalia), Adamclisi (Tropeum Traiani).

Așadar sa incepem călătoria noastră pe„Drumul cetăților nord dobrogene” trecănd în revistă cetățile care se găsesc pe teritoriul județului Tulcea.

Drumul nostru începe din vestitul oraș, port la Dunăre, Brăila pe la trecerea cu bac-ul spre Tulcea. Prima localitate întâlnită în drumul nostru și unde vom face un popas este orasul Macin, oraș unde in partea de nord intalnim ruinele castrului militar roman ARRUBIUM. Această așezare este atestată documentar în jurul anului 100 d. Hr fiind ridicată de împaratul Traian cu prilejul pregătirii  campaniei de cucerire a Daciei. Accesul la cetate se face urmărind indicatoarele care te duc la poalele unui deal așezat pe malul Dunării. Dar spre surprinderea calătorului acest castru nu este excavat și cercetat. O parte din zid (probabil scos la lumina de o alunecare de teren) se vede pe latura cetății dinspre Dunăre. Chiar daca nu poți să vezi vechiul castru în splendoarea lui, merita efortul pentru panorama asupra fluviului și a orașului Măcin.

Ne continuăm deplasarea pe drumul national DN22D către Constanța și ajungem în localitatea Turcoaia unde zărim pe partea dreaptă indicatorul către CETATEA TROESMIS ( drumul spre cetate este de pământ).

Cetatea Troesmis a fost una din cetățile principale ale geților, iar ruinele sale se gasesc  pe malul brațului Măcin al Dunării, la o distanța de 3 km de localitatea Turcoaia. Aceasta cetate a devenit în timpul ocupației romane sediu al Legiunii a – V- a Macedonica după cucerirea Daciei. Fiind așezată pe drumul comercial ce pleca din cetatea Capidava, Troesmis-ul a cunoscut o dezvoltare extraordinară în timpul domniei lui Marcus Aurelius când a fost declarată Municipium. Primele cercetări arheologice au fost facute de către împăratul francez Napoleon al III lea în anii 1860, 1865 si 1868. Alte săpături arheologice au fost efectuate în anul 1939 de către  arheologul Emil Coliu care va scoate la iveala 3 valuri de pământ, 2 biserici și cateva ziduri. Cetatea Troesmis nu este explorată în totalitate.

Recomand să accesați pagina de Youtube a studioului Symmetric Studio din Timisoara  (Povestea unei Natiuni) unde găsiți reconstrucțiile 3D ale principalelor cetăți de pe teritoriul tării noastre https://www.youtube.com/channel/UCbgz5UCXjLdt9yZa6U22fKw/about . Poza cu cetatea Troesmis este preluata de pe canalul dumnealor de youtube.

Ne întoarcem pe DN22D iar în localitatea Cerna urmăm indicatorul spre  Cetatea Beroe (Ostrov)  pe drumul judetean DJ222B.

Cetatea se găsește la 3 km de localitatea Ostrov și a început să fie cercetată înca din anul 1970 de catre profesorii arheologi Alexandru Barnea şi Dumitru Vâlceanu. O placă votivă din marmură dedicată lui Dionyssos și datată din secolul II d. Hr atestă existența cetații în perioada romană târzie. În urma săpăturilor efectuate au fost descoperite trei niveluri de locuire : primul durează până la sfârșitul secolului al VI lea și celelalte două din secolele X-XI.

Între anii 1998-2002 cercetările au fost reluate de către profesorii arheologi D.Paraschiv si Al. Barnea. In urma cercetărilor au fost descoperite o mulțime de amfore, obiecte de poadoabă, monede și foarte multă ceramică.

…poza de la https://www.dragosasaftei.ro/  si https://www.info-delta.ro/

Mergem spre localitatea Slava Rusă  unde găsim ruinele uneia din cele mai întinse cetăți din Dobrogea, ale cărei ziduri s-au conservat destul de bine. Un scurt rezumat al activităților arheologice efectuate la CETATEA IBIDA găsim în prezentarea doamnei dr. Mihaela Iacob – responsabil științific al șantierului arheologic Ibida. (http://simpara.ro/Slava-Rusa–Cetatea-romana-Ibida-195.htm)

„Zona Slavelor a fost, încă din epoca pietrei, extrem de propice aşezării omului, dovadă descoperirile din paleoliticul mijlociu (lame, nuclee, răzuitoare) şi neolitic (silexuri, ceramica) descoperite recent pe platourile de la vest de cetate. Din aceeaşi zonă provin fragmente ceramice din epocile bronzului, Hallstatt şi Latène. O aşezare destul de întinsă, de perioadă Latène, a fost identificată pe dealul Ladonca şi tot din acea perioadă datează un tezaurul de drahme Lysimach făcut cunoscut de C. Moisil încă în 1916.
Integrarea treptată, pe parcursul sec. I p.Chr. a teritoriului dintre Dunăre, Mare şi Balcani în Imperiul Roman a schimbat esenţial caracterul şi profilul aşezării de pe valea Slavei. Moneda şi mărfurile romane – ceramică, sticlă – sunt prezente într-o cantitate apreciabilă după jumătatea secolului I p. Chr.

Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de V. Pârvan cu polis Ibida, pomenită de Procopius din Ceasarea între cetăţile refăcute de Justinian (De aed. IV 7), menţionată şi de Theophylactus Simocata în forma Libidinon polin, cea mai mare din Dobrogea – cu o suprafaţă de 24 de ha, o centură de fortificaţii desfăşurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri şi trei porţi – le apărea specialiştilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea ca „o cetate ziduri şi turnuri colosale” (P. Polonic), „excepţional de mare – cea mai însemnată din toate cele cunoscute în interiorul Dobrogei – şi care, fireşte, a fost (…) şi punctul de intersecţie al tuturor drumurilor din Nordul provinciei” (V. Pârvan)”.
Cetatea, în forma păstrată din epoca tetrarhiei, cu refaceri în timpurile lui Justinian, este dublată de o fortificaţie cu suprafaţa de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada (în traducere din limba turcă „Cetatea Fetei”), a cărei latură de nord e comună cu cea a cetăţii. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, se află un fort de perioadă romano-bizantină, fort ce supraveghea întreaga zonă. (04)
Cercetările arheologice desfăşurate sporadic, începând chiar cu sfârşitul sec. XIX, au dus la dezvelirea – în centrul cetăţii – a unei basilici cu trei nave şi trei abside, cu coloane şi capiteluri din marmură şi paviment din mozaic policrom, unicat arhitectural în Dobrogea romano-bizantină, şi la stabilirea stratigrafiei cetăţii (sec. I – VII p.Chr.).
Descoperirile epigrafice nu prea generoase – 11 inscripţii latine – ne informează despre refacerea în timpul împăraţilor Maximinus şi Maximus a unor drumuri şi poduri şi despre locuitorii cetăţii: romani şi traci.

Alte descoperiri în teritoriul cetăţii Ibida la Kurt Baiîr, Fântâna lui Bujor, Coşari, Caugagia – Cimitirul turcesc, Camena, Fântâna Mare au pus în evidenţă amploarea şi densitatea de locuire a teritoriului cetăţii Ibida, în strânsă legătură cu dimensiunile şi importanţa centrului urban de la Slava

Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit scoaterea la lumină a altor importante vestigii: a fost cercetat zidul de incintă în punctele Curtina G, Curtina D şi Poarta de Vest, au ieşit la iveală pillae-le podului antic de peste râul Slava, locuinţe, sistemul de canalizare, au fost identificate şi cercetate nuclee de locuire extra muros atât la vest cât şi la nord de cetate, iar din necropola cetăţii romano-bizantine au fost cercetate peste 100 de morminte simple şi un cavou romano-bizantin. (05) Acesta din urmă, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), construit din cărămizi şi lespezi de piatră, constituit din dromos şi cameră funerară, cu interiorul tencuit şi pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstărite din oraş.”

De la Ibida ne îndreptăm prin localitatea Jurilovca spre cetatea ARGANUM pe DJ229P, cetate situată la Cap Doloșman pe malul lacurilor Razim si Golovita. Primele săpături arheologice începute între anii 1926-1932 și reluate în anul 1965 arata existența unei colonii grecești datată din aceeași perioadă cu coloniile grecești de la marea Neagră. Între secolele I-IV cetatea este sub ocupație romană și va purta numele Arganum. În urma săpăturilor arheologice  a rezultat un bogat material  numismatic, vârfuri de săgeți, precum si ruinele a 4 biserici paleocrestine și multe porțiuni din zid. Cetatea nu este încă explorată și excavată în totalitate.

CETATEA BABADAG este așezată la marginea orasului Babadag. Cum mergi de la Constanța spre Tulcea, înainte de trecerea căii ferate vezi un indicator Sit Arheologic Babadag – 1 km și o iei imediat la dreapta pe un drum de pământ cu denivelări și plin de gunoaie menajere.

Mergand pe drumul de pământ se ajunge la o rascruce de drumuri, unde trebuie să o luați pe drumul din dreapta ca să ajungeți la poalele dealului cetătâții. Aici nu se vede mare lucru pentru că excavațiile care au fost făcute au fost lasate să fie înecate de vegetație. Mergând printre sanțurile sit-ului trebuie să ai grijă deoarece dealul cetății se sfarsește brusc in Lacul Babadag.

Între anii 1978-1983 au fost efectuate singurele săpături arheologice, săpături ce au scos la iveală monede si ceramica ce provin din perioada romano-bizantină (secolele IV-V)

Langă orașul Babadag se găsesc ruinele unei vechi cetăți genoveze, CETATEA ENISALA. Este asezată pe Dealul Cetații și domină zona lacurilor Babadag si Razim. Este singura cetate fortăreața din Dobrogea ale carui ziduri s-au conservat cel mai bine. Cetatea a fost construită cu scop militar în a doua jumatate a secolului al XIV lea. În baza cercetărilor arheologice s-a dovedit că cetatea a fost construită de negustorii genovezi care dețineau monopolul asupra transporturilor din Marea Neagră. În timpul domniei lui Mircea cel Batran între anii 1396 – 1418, cetatea a fost inclusă în sistemul de cetăți de apărare al Țării Românești. În anul 1420 Dobrogea este cucerită de turci, iar cetatea devine fortareată otomană.

Următoarea cetate pe care o vom vizita este CETATEA HALMYRIS asezată la ieșirea din localitatea Murighiol pe drumul județean DJ222C Tulcea Murighiol. Cetatea este astazi un sit arheologic în plină extindere, aici excavandu-se o mare parte din zidurile cetații, Astfel sunt scoase la lumină Poarta de Vest, barăcile garnizoanei, basilica episcopală cu cripta primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion și Poarta de Nord.

Cetatea Murighiol a fost o cetate romană, apoi romano-bizantină, sediu unei unităţi militare romane şi al flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Cetatea se poate vizita între orele 08-16 de marți până duminică (luni închis).

Mergând spre Tulcea de la Halmyris ajungem în localitatea Mahmudia unde găsim ruinele unui castru miliar din secolul I d. Hr, CETATEA SALSOVIA. Singurele informații despre cetate se gasesc la intrarea în localitate. Pentru a ajunge la cetate  trebuie să o iei pe strada Salsovia din fata Caminului Cultural. Drumul spre cetate este neamenajat, plin de denivelări, iar din cetate nua mai ramas mare lucru.

Cetatea este reconstruită de împarații romani Licinius și Iulian Apostatul și va rezista atacurilor goților din sec al IV lea supraviețuind până in sec al IX lea. Aici are loc asasinarea imparatului Licinius de catre asociatul sau la domnie Constantin cel Mare.

Discutand cu un domn din comună, care mi-a fost ghid spre cetate, am aflat ca acum mulți ani s-a descoperit în cetate un vas de lut uriaș plin cu cereale carbonizate. Acel vas a stat pînă nu de mult în curtea școlii din localitate ca obiect de expoziție, astăzi nemaiexistand în acel loc.

Drumul nostru merge spre localitatea Nufaru și se oprește la CETATEA PROSLAVITA aflată la 12 km est de municipiul Tulcea. Cercetările pentru dezgroparea acestei cetăți au început în anul 1978 de catre un colectiv de arheologi coordonat de prof. Silvia Baraschi.

Cetatea este protejată cu niste geamuri termopan având o inscripție pe usa. Mormintele, turnurile de aparare sunt din vremea epocii romane și romano bizantine.

Numelui de Proslavita cunoscut din cartiografia Evului Mediu, completat cu omologarea Proslavita- Bruscavita din actele notarului genovez Antonio di Ponzo, i s-a suprapus numele asezarii de la Prislava Nufaru, propunandu-se astfel identitatea Proslavita – Bruscavita = Prislava (= Nufaru)”

Aici au fost descoperite unelte, obiecte de ceramică, obiecte de uz casnic, harnașament, obiecte de podoabă și de cult.

Părăsim cetatea Prislav si dupa 12 km ajungem in orașul milenar Tulcea, oraș care la data de 5 iunie 2012 a împlinit 2000 de ani de la prima atestare documentară. Orasul este reședinta judetului cu același nume și este  așezat pe ruinele cetății ce primește denumirea actuală de TULCEA în timpul domniei lui Mircea cel Batrân. Urme ale cetății se găsesc în parcul Independentei pe Dealul Monumentului și în cadrul Muzeul de Istorie si Arheologie Tulcea.

 

,Aegyssus este numele antic al orașului-port la Dunăre, Tulcea, al cărui nume vine de la întemeietorul sau, dacul Carpyus Aegyssus. Construcția cetății a avut loc la sfârșitul secolului al IV lea î.Hr și începutul secolului al III lea î.Hr. În anul 12 d. Hr. cetatea este cucerită de romani și reconstruită după arhitectura lor.

În secolul al IX lea cetatea este reconstruită sub stăpânirea otomană, astfel încât că vechea cetate să fie descrisă de istoricii turci ca o cetate de dimensiuni mici, cetate care avea 7 turnuri și care controla traficul fluvial pe Dunăre.

Următoarea cetate din drumul nostru este CETATEA NOVIODUNUM, cetate situată pe malul drept al Dunarii, lânga orasul Isaccea. Pentru a ajunge la cetate se urmarește indicatorul care ne duce preț de 2 km spre cetate.

La fel ca și Cetatea Macin, Noviodunum este acoperită aproape în întregime cu pământ, dar datorită lucrărilor arheologice deschise în anul 2008 încep să iasă la iveală parți din cetate.

Cetatea a fost una din bazele flotei dunărene a Imperiului Roman în sec, I î. Hr. http://www.noviodunum.ro

O altă cetate de pe traseul nostru este CETATEA LUNCAVITA cetate pe care am cautat-o și nu am gasit-o. Chiar oamenii din zonă nu au știut să ne îndrume și chiar s-au arătat mirați că exista ruinele unei cetăți in zona lor.

Cetatea a fost o asezare antică fortificată cu zid de apărare, situată pe un promotoriu stâncos de pe malul dobrogean al Dunării. Numele ei este de origine getică și a fost păstrat chiar și de administrația romană. Populația getică a fost cucerită de către români în secolul I. Este pomenită pentru prima dată în documentele istorice de geograful Ptolomeu. Cetatea cunoaște o înflorire economică deosebită în secolele II și III, pentru că împaratii Diocletian si Constantin cel Mare au consolidat-o și transformat-o într-o fortăreața menită să apere granițele Imperiului Roman de atacurile barbarilor și a dacilor liberi. Cetatea a fost parasită în jurul anilor 600 de către romani în urma atacurilor succesive ale slavilor și avarilor. În anul 971 slavii sunt alungați iar Imperiul Bizantin ia în stapanire cetatea. În acestă perioadă se dezvoltă foarte mult aici construindu-se totodata și o bisericuța. La această cetate înca se lucreaza la excavare.

 

 

Din cetatea existenta in sec. VI se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 m. In interior se afla ruinele unei biserici, cea mai importanta si cea mai veche de pe teritoriul tarii noastre, Dupa 1990 au fost incepute lucrari de restaurare sub conducerea domnului profesor Alexandru Barnea care a scris si o carte despre aceasta cetate. Lucrarile de amenajare sunt in continua desfasurare pentru a putea fi redata integral vizitarii.

Calatoria noastră se va încheia cu o vizita in orașul Galați situat aproape de cetatea Dinogeția.

P.S.  Această prezentare  dorește să refacă și să actualizeze un mai vechi articol al meu publicat pe acest site în anul 2014.

Anul care vine cu ajutorul lui Dumnezeu voi reface un alt articol mai vechi care se referă la cetațile din sudul Dobrogei, articol la care vor fi adăugate și cetățile din Cadrilater  de pe teritoriul Republicii Bulgaria : Silistra (Durostorum) și Caliacara.

Multumesc pentru ghidaj colegului meu Dragoș Peta, care a copilarit in Dobrogea și cu care am parcurs o parte din aceste cetăți. Cetățile au fost vizitate pe parcursul unui an rând pe rând, iar aici nu am facut decât sa unesc aceste scurte vizite.

Cu aceasta ocazie doresc ca  binecuvantarea lui Dumnezeu să vină peste poporul și țara noastră, iar urmașilor nostrii le doresc să reînfăptuiască unirea tuturor teritoriilor românești care astăzi aparțin străinilor.

LA MULȚI ANI, ROMANIA!