Continuam descrierea excursiei urmand traseul Viseu de Sus – Sighetu Marmatiei – Manastirea Peri – Cimitirul vesel din Sapanta – Manastirea Barsana.

Plecam din Viseu de Sus pe valea raului Viseu urmand drumul national DN18 spre orasul Sighetu Marmatiei, unde se agata harta in cui. Cele trei localitati parcurse Viseu de Sus, Mijloc si Jos se intind pe partea stanga a raului Viseu. Drumul continua prin localitatea Leordina, unde spre dreapta pe valea raului Ruscova se gasesc 3 comune locuite de populatie majoritar ucrainiana : Ruscova, Repedea si Poienile de sub Munte. Mai departe trecem prin localitatea Petrova, localitate situata in defileul raului Viseu. Acest sat este locul de nastere al prof.dr. Gheorghe Bilascu fondatorul invatamantului stomatologic romanesc.

In drumul nostru am intalnit o nunta traditionala maramureseana. Portul traditional de pe valea Viseului consta la femei intr-o fota cu dungi verzi si camasa inflorata cu motive in culori vii (rosu, albastru, galben, verde). Un alt element specific este sumanul negru. Multumim fotografului nostru Rares pentru frumoasele cadre obtinute din mersul autocarului.

La iesirea din localitatea Petrova lasam pe dreapta apa Viseului si localitatea Bistra (DJ 185) situata in Defileul Viseului si urcam serpentinele spre varful Petrova (664 m) de unde se poate vedea frumoasa vale a Viseului inconjurata de muntii Maramuresului. Inainte de localitatea Rona de Sus, atestata documentar in anul 1360 si formata preponderent din ucrainieni gasim baile de apa sarata de la Costiui, veche asezare de unde se extragea sarea inca din secolul al VI lea.

Municipiul SIGHETU MARMATIEI este cel mai nordic municipiu al tarii noastre fiind situat in depresiunea Maramuresului la granita cu Ucraina. Construit in jurul unei fortificatii din epoca bronzului de pe dealul Solovan și așezat la intersectia unor drumuri comerciale importante, precum si existenta zacamintelor de sare din apropiere au facut ca orasul sa se dezvolte rapid, fiind una din asezarile principale ale Comitatului Maramures.

Orasul este cunoscut ca un vechi centru cultural unde s-au tiparit in secolul al XVI lea carti in limba romana si unde a fost infiintata o scoala romaneasca calvina functionala pana in secolul al XVII lea. In anul 1540 apare prima scoala reformata din oras, iar intre anii 1836 – 1920 isi desfasoara activitatea Facultatea de Drept.

Orasul Sighetu Marmatiei se poate lauda si cu personalitatea profesorului roman de origine evreu Elie Wiesel laureat in 1986 al Premiului Nobel pentru pace. Evreii din Sighet au contribuit mult la dezvoltarea orasului. Stabiliti intre anii 1640-1676 in Maramures ca urmare a persecutiilor din Galitia, Polonia si Rusia, evreii au reusit sa convietuiasca si sa traiasca in liniste alaturi de populatia romaneasca si ucrainiana. in anul 1780 se construieste prima sinagoga evreiasca pentru ca mai apoi numarul lor sa creasca. In anul 1944 aproape toti evreii vor fi deportati de autoritatile maghiare la Auschwitz. Printre supravietuitori se numara si Elie Wiesel, iar astazi casa sa natala a devenit muzeu.

…poza din Muzeul Alfred Nobel din Stockolm.

Alte obiective turistice din Sighetu Marmatiei :

• Primaria – construita in anul 1896 ca sediu al Tribunalului Comitatului Maramures
• Centrul vechi
• Biserica ortodoxa romana „Adormirea Maicii Domnului” – construita in stil neogotic – 1892
• Biserica romano catolica – construita in stil baroc – 1736
• Biserica Ortodoxa Ucrainiana – 1791-1807
• Biserica Reformata – 1050-1150 constructie, Cea mai veche constructie din Sighet
• Muzeul Satului
• Muzeul de Etnografie
• Memorialul Durerii
• Muzeul de Istorie si Arheologie
• Casa Elie Wiesel
• Sinagoga sefarda

Din lipsa de timp am oprit doar la Memorialul Durerii unde se pot vedea ororile regimului comunist atat in tara noastra cat si in Europa.  In inchisoarea de la Sighet a pierit cea mai mare parte a intelectualitatii romaneasti ridicata in perioada interbelica. (perioada de maxima dezvoltare a tarii noastre in toate domeniile).

Inchisoarea de la Sighet a fost construita in anul 1897, de catre autoritatile austro-ungare. Era o închisoare folosita mai ales in timpul celor doua razboaie mondiale pentru incarcerarea detinutilor politici: revolutionari polonezi, preoti din bisericile nationale, dezertori din armata maghiara. După 1918 a functionat ca inchisoare de drept comun.

„După 1945, prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană.

Între mai 1950 și iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi, câțiva nu trecuseră nici măcar prin anchete. Majoritatea aveau peste 60 de ani, unul împlinise 93 de ani. În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. În august 1951 au fostr transferați din penitenciarul Galați membrii lotului PNȚ (condamnați în noiembrie 1947 la pedepse draconice).

Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele neîncălzite. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la “neagra” şi “sura”, celule înguste de tip carceră, cu apă pe jos și fără lumină). La geamuri au fost montate obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.” http://www.memorialsighet.ro/scurt-istoric-al-cldirii-inchisorii-din-sighet/

In anul 1977  inchisoarea a fost desfiintata, ramanand in ruina pana in anul 1993 cand poeta Ana Blandiana si Romulus Rusana au creat primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului.

Memorialul Durerii de la Sighet este un loc unde trebuie sa iti rezervi o zi intreaga ca sa poti sa il vizitezi in totalitate si ca sa citesti toate informatiile puse la indemana. In acelasi timp te incearca un sentiment de tristete si de mila pentru oamenii nevinovati care au suferit si murit in acest loc, doar pentru ca nu au făcut un compromis cu sistemului politic comunist.

…curtea interioara – poza primita de la Alice

Aici si-au sfarsit viata mare parte din fauritorii Unirii de la 1918, precum si principalii lideri politici ai adevaratelor partide istorice PNT si PNL,  Iuliu Maniu, respectiv Dinu si Gheorghe Bratianu. 

… biserica din Sapanta

Lasand in urma aceste amintiri triste si mergem spre vestitul Cimitir Vesel de la Sapanta.

Cimitirul vesel de la Sapanta cuprinde in jur de 800 de monumente de arta populara fiind un adevarat complex muzeal in aer liber. Cimitirul de la Sapanta este opera de o viata a sculptorului, pictorului si poetului local Ion Stan Patras. La 500 de metri de cimitir se gaseste si casa memoriala Stan Patras, casa vizitabila unde il vom intalni si pe unul din ucenicii sai domnul Dumitru Pop care duce traditia mai departe.

Toate crucile sunt din lemn și sunt vopsite intr-o culoare albastra aparte, avand sculptat in lemn cate un epitaf scris in versuri. Aceste epitafe arata pe scurt cateva lucruri aparte din viata defunctului. Unele epitafe sunt foarte haioase si reusite, aceste epitafe fiind gasite pe crucile numerotate cu bulina galbena. Restul epitafelor sunt epitafe normale care descriu conditia umana a defunctului.

Personal cel mai tare mi-a placut epitaful cu soacra :

„SUB ACEASTA CRUCE GREA, / ZACE BIATA SOACRAMEA / TREI ZILE DE MAI TRAIA / ZACEA-M EU SI CITEA EA / VOI CARE TRECETI PE AICI / INCERCATI SA NO TREZITI / CA ACASA DACA VINE / IARAI CU GURA PA MINE / DAR ASA EU MOI PURTA / CA-NAPOI N-A INTURNA  / VOI CARE CITITI AICI / SOACRA BUNA VA GASITI / CU EA BINE SA TRAITI”

Daca la dus am strabatut valea Viseului, drumul de intoarcere il vom face pe frumoasa vale a Izei pe traseul Sighetu Marmatiei – Manstirea Barsana – Viseu de Sus. Raul Iza izvoraste din muntii Rodnei si se varsa in Tisa la vest de Sighetu Marmatiei. Valea Izei este cunoscuta pentru satele asezate de-alungul drumului judetean DJ186 formate din case traditionale maramuresene acoperite cu sindrila si porti sculpate in lemn. Numarul mare de biserici de lemn inaltate cu multe secole in urma sporesc frumusetea acestui drum.

Drumul trece prin satul Oncesti, unde pe dealul ce domina satul, a fost descoperita o veche cetate dacica. Aici a existat o biserica de lemn construita in anul 1795, biserica ce a fost mutata bucata cu bucata la rezervatia de arhitectura populara de pe dealul Dobaies din Sighetu Marmatiei.

Continuam drumul si ajungem in localitatea Barsana la una din cele mai frumoase manastiri din tara noastra, MANASTIREA BARSANA. Din articolul trecut ne aducem aminte ca in anul 1326 regele Carol Robert de Anjou inobila un cneaz roman pe nume Stanislau Barsan cu mosia Barsana. In valea Slatinei pe mosia Barsana exista in acea perioada o sihastrie in locul numit Parul Calugarului. In anul 1364 voievozii romani maramureseni BALCU si DRAG vor muta sihastria de pe valea Slatinei pe actualul deal numit in grai maramuresean JBÂR. In anul 1738 este pomenit in documentele bisericii ultimul episcop ortodox Gavril Stefanca. La 12 iulie 1791 averea manastirii este confiscata de statul austriac si predata manastirii greco catolice din localitatea Munkaci. Calugarii vor fi nevoiti sa fuga in Moldova la manastirea Neamt.

Amintirea vechii manstiri a facut ca in anul 1993 sa se sfinteasca piatra de temelie a actualei manastiri si acest complex monahal sa devina manastire de maici.

Biserica impresioneaza prin constructia masiva a peretilor din barne de stejar si prin lucratura maiestrita in lemn pe care o poarta. Gradina, verdeata si celelalte corpuri de cladire ale complexului monahal o fac sa fie ceva aparte, cum rar intalnesti. Am ramas uimit de frumusetea acestui loc si cred personal ca este cel mai frumos asezamant monahal din tara noastra.

P.S. Prin aceste doua articole multumesc echipei HAI SA SOCIALIZAM pentru buna organizare a acestei excursii, (asa cum ne-au obisnuit la fiecare plimbare), precum si colegilor de drum pentru atmosfera frumoasa din autocar si din serile de socializare. In acelasi timp ma bucur pentru aceasta iesire deoarecece am vazut si acest ultim colt de tara neexplorat.