Căi de acces pe Valea Teleajenului


Astăzi voi incepe o serie de articole despre Valea Teleajenului, una din zonele turistice foarte frumoase ale județului Prahova. Numele este dat de cursul râului Teleajen ale cărui ape pornesc din munții Ciucaș și curg spre câmpie pentru a se vărsa în râul Prahova. Traseul urmat pe Valea Teleajenului este foarte cunoscut pentru că acesta străbate DN 1A – Ploiești – Boldesti Scăieni – Văleni de Munte – Cheia. Voi încerca prin aceste articole care se vor regăsi în secțiunea Valea Teleajenului să surprind istoria acestui vechi drum de acces peste munți si deasemenea sa descriu obiectivele turistice prezente pe acest drum al Teleajenului.

Înainte de a descrie căile de acces pe Valea Teleajenului vom prezenta mai jos câteva date generale despre RÂUL TELEAJEN ȘI afluenții săi.

Râul Teleajen este principalul afluent al răului Prahova, având o lungime de 119 km și un bazin hidrografic cu suprafața de 1644 kmp. Numele de Teleajen și implicit Drumul Teleajenului, drum cunoscut și circulat din cele mai vechi timpuri, inseamna “drum de care” sau “ drum de telegi”.

Râul Teleajen izvorăște dintre munții Zăganu și Bratocea, munți care fac parte din masivul Ciucaș. În zona de munte Teleajenul are trei denumiri. În primii săi kilometri de la izvoare pănă la confluența cu pârâul Bratocea este cunoscut sub numele de Pârâul Berii.

De aici micul pârâu se strecoară printre munții Balaban și Babeș (munți care fac parte din munții Grohotiș), unde apele au săpat un mic defileu numit defileul Cheița care va da și numele râului, Cheia. De la ieșirea din defileu și pănă la vărsare râul se va numi Teleajen. Ieșind din defileu, râul Teleajen strabate depresiunea Cheia pe toata lungimea ei adunând pâraiele de pe versanți. Cel mai important pârâu pe care îl primește în depresiunea Cheia este pârâul Tampa care trece prin vecinătatea Sfintei manastiri Cheia si a Centrului de comunicații prin satelit.

Părăsind depresiunea Cheia, râul adună apele repezi din munții Grohotiș și Clăbucet. De-alungul râului se găsesc numeroase pajiști verzi pline cu turme de oi, și căpițe de fân. Râul trece și pe langă ramasițele  vechii căi ferate forestiere. Această cale ferată forestieră pornea din fața fostei Intreprinderi forestiere de exploatare și transport din gara CFR Măneciu Ungureni având o lungime de 18 km și sfârșea în localitatea Cheia. Calea ferată însoțea Teleajenul pe cursul său superior, traversându-l de căteva ori.

…cosul de caramida al IFET Maneciu – construit de Fratii Turconi

Astăzi din vechea fabrică IFET au rămas doar halele de producție intr-o stare avansată de degradare, precum și turnul de cărămidă al cuptorului, pe care se vede gravat o parte din numele fabricii, DRAJNA. Turnul este vizibil și din gara Măneciu. Fiind situat pe o proprietate privată accesul este interzis, dar prin bunăvoința proprietarului am fost primit să fac câteva poze. Turnul de cărămidă a fost construit conform plăcuței de pe el de către Frații Turconi din București. Am intrat chiar și sub turn și am făcut câteva poze.

La vechea fabrică IFET se mai poate vedea șanțul prin care trecea calea ferată care făcea legătura între fabrică și gară. Pe această cale ferată pleca încărcat în vagoane lemnul deja prelucrat. Peste această cale ferata de legatura a mai rămas o pasarelă pietonală construită din șine inguste de cale ferata. Din curtea fabricii porneau cele 2 linii forestiere amintite mai jos. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din ele.

ruinele vechii Intreprideri Forestiere Maneciu

 

În dreptul localității Măneciu Ungureni, Teleajenul lasă în urma sa o vale de 24 km și primește cel mai important afluent din zona montană, Telejenelul (afluent care izvorăște de pe aceași față muntoasă cu a Teleajenului). De aici Teleajenul intra în regiunea subcarpatică. Înainte de a intra în orașul Văleni de Munte, Teleajenul primește un afluent mai mare pe partea stângă și anume Drajna. Între localitățile Măneciu Ungureni și Blejoi trece prin zona subcarpatică, curgând printr-o albie lata. Aici se găsește frumosul baraj și lac de acumulare de la Măneciu.

Râul Drajna izvorăste de sub Vârful lui Crai (1473 m) avînd o lungime de 10km și curge printre culmile munților Tătaru. Prima așezare întâlnită pe cursul râului Drajna este localitatea Slon. La Cerașu, râul Drajna intră în zona de dealuri trecând prin localitațile Drajna de Sus și Drajna de Jos, unde primește ca afluent râul Ogretin.

La ieșirea din orașul Văleni, Teleajenul primește 2 afluenti : pe partea dreaptă Bughea , iar pe partea stângă Vitioara. Cursul Vitioarei măsoară 10 km și traseul său trece printre dealuri, șoseaua însoțindu-l în serpentine pâna în localitatea Predeal-Sărari. Pârâul Bughea are izvorul în Pintenul de Homorâciu și traversează satele Bughea de Jos, Bughea de Sus și Făgetul. În aceste sate se păstrează încă aspectul rustic de altădată.

Pârâul Bughea se varsă în Teleajen la Coada Malului acolo unde începe depresiunea Măgurele. La capătul depresiunii Măgurele în dreptul localității Mălăești, Teleajenul primește ca afluent apele Vărbilăului.

Râul Vărbilău este cel mai mare afluent al râului Teleajen  cu o lungime de 36 km și un bazin hidrografic de 215 kmp. Râul izvorăște din muntii Grohotiș dintre vârfurile Radila Mare (1490m) și Clăbucet (1393m) apoi coboară într-o mică depresiune unde formează niște frumoase chei. Apa trece prin satele care țin de localitățile Ștefești, pentru ca în Bertea și Aluniș să primească ca afluent pârâul Bertea. Din Aluniș cursul Vărbilăului merge spre est, trece prin localitatea Vărbilău, iar când ajunge la calea ferată Ploiesti Slanic și drumul judetean primește ca afluent apele râului Slănic. Apoi strabate satele Vlădești, Poiana Vărbilău, Coțofenești, Mălăești unde se va vărsa în Teleajen.

De la Mălăești Teleajenul primește în Plopeni Sat apele pârâului Mislea iar la câmpie primește un singur afluent pârâul Dâmbul (al cărui izvor se află în localitatea Scorțeni). La vărsarea în râul Prahova la Moara Domnească, râul Teleajen are un debit de 9.35 m3 / s.

ACCES

Traseul Văii Teleajenului începe din municipiul Ploiești, reședința județului Prahova și se sfârsește în trecătoarea Bratocea la granița dintre județele Prahova și Brașov. Râul Teleajen traversează pe lungime județul Prahova, având direcția generală de curgere  pe direcția N-S strabătând astfel toate formele de relief ale județului. Cursul râului este intersectat de meridianul de 260 și paralela de 450.

Traseul descris mai jos străbate șoseaua DN1 A Ploiești Brașov pe sectorul prahovean.

Până în anul 1879 când a fost construită şi dată în folosinţă calea ferată Ploieşti Braşov, Valea Teleajenului a servit aproape exclusiv drept cale de comunicare între Ploieşti şi Brasov.

ACCESUL AUTO se face pe DN1A Ploiești – Brașov. Acest drum a fost modernizat și redat accesului auto în două etape. Astfel între anii 1958 – 1960 drumul a fost modernizat până în orașul Văleni de Munte, pentru ca între anii 1970 -1974 să fie modernizat și pe tronsonul Văleni de Munte – Trecătoarea Bratocea – Brașov.

ACCESUL FEROVIAR se face pe calea ferată Ploiești – Măneciu traseu pe care efectuează curse de călători compania privată TRANFEROVIAR CĂLĂTORI.

În anul 1904 au început lucrările la cei 33 de km ai căii ferate Ploiești Văleni, iar la 1 ianuarie 1908 această linie devenea funcțională. Stațiile situate de-alungul ei se numeau : Ploiești Nord, Blejoi, Scăeni, Lipănești, Măgurele, Scăioși, Văleni de Munte. Cele 4 locomotive – tender au fost denumite după membrii familiei regale : Regele Carol, Regina Elisabeta, Principesa Maria si Principele Ferdinand. Vagoanele de călători erau în număr de 6 având 48 de locuri la clasa I și 318 locuri la clasele a II a si a III a. Pentru marfă erau construite 54 de vagoane.

preluata de la https://www.facebook.com/prahovasecreta/
poza de la https://www.hotnews.ro/stiri-esential-16807977-analiza-cum-mergeau-trenurile-acum-140-ani-poveste-romani-unguri-austrieci-englezi-vremuri-scandaluri-rasunatoare-reusite-uimitoare.htm

În anul 1914 se prelungește calea ferată pâna la Homorâciu pe o lungime de 10 kilometri având în componenţă staţiile :  Drajna, Teişani şi Homorâciu.

Pâna in anul 1918 linia va fi prelungită cu încă 8 kilometri având în componenţă 2 staţii : Băjenari ( Măneciu Pământeni) şi Măneciu Ungureni. Această ultimă porțiune de 8 km a fost de o complexitate mai ridicată datorită condițiilor naturale oferite de zona submontană și de cursul rîurilor Crasna, Valea Mare, Săcuiana. (peste care s-au ridicat poduri din beton armat). La 15 octombrie 1927 conducerea judeţului Prahova propune prelungirea liniei până în localitatea Cheia, dar propunerea va pica.

În anul 1913 s-au construit 2 căi ferate forestiere care plecau din gara Măneciu Ungureni (din fața IFET – Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport), una pe valea raului Teleajen și alta pe valea râului Telejenel. Aceste căi ferate forestiere erau concepute după sistemul Decauville pentru tracțiunea cu cai și se foloseau pentru transportul lemnelor din pădure.

de la https://www.facebook.com/radiorousa/posts/decovilul-maneciu-cheia-prahova-foto-din-anii-1940-50-era-un-tren-pe-sina-ingust/1363365263699434/
de la https://www.facebook.com/radiorousa/posts/decovilul-maneciu-cheia-prahova-foto-din-anii-1940-50-era-un-tren-pe-sina-ingust/1363365263699434/

În anul 1934 au fost introduse locomotivele cu aburi. Odată cu construirea barajului de la Măneciu în anul 1980, aceste linii ferate forestiere au fost desființate. Astăzi în gara Măneciu a rămas doar vechea pasarelă peste linii construită din șina pentru calea ingustă. Șinele de cale ferată erau produse în Germania la firma Krupp.

Prima cale ferată îngustă mergea pe lânga răul Teleajen pe o distanță de 18 kilometri până în stațiunea turistică de interes local Cheia. Capătul stației în localitatea Cheia se găsea în spatele actualei fabrici de apă minerala Zăganul, pe Valea Berii.

A doua cale ferata ingusta strabătea valea râului Telejenel, trecând prin vechiul sat Plăiețu (inundat la construcția barajului) și ajungea până în comuna Vama Buzăului.

Voi lăsa să vorbească despre traseul parcurs de trenurile forestiere pe autorii cărții Masivul Ciucaș, Colecția Calauza turistului, autori D. Ionescu Crînguri și Ovidiu Manițiu, Ed. Tineretului Cultura Fizică și sport, anul 1958.

Drumețul care vrea să urce prin Valea Teleajenului are la dispoziție trenul din Ploiești care duce, prin Vălenii de Munte, la ultima stație de cale ferată Mîneciu Ungureni. De aici se poate ajunge la Cheia, ultima așezare sub munții Ciucașului, mergănd fie pe șosea (21 km), fie cu trenul forestier (18km), care pornește tot din Mîneciu Ungureni de la gara IFET ( Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport ) situată la mică distanță de stația CFR. Trenul forestier posedă un vagon de clasă pentru călători, care-i apără de curenți și de ploi. Calea ferată forestieră urcă pe cursul superior al Văii Teleajenelui, la început pe un traseu care domină de la înălțime fundul văii Teleajenului, apoi coboară până in firul apei, pe care-l urmează, până la Cheia, șerpuind împreună cu apa Teleajenului și traversând-o de mai multe ori.”

O alta cale de acces spre masivul Ciucaș o oferă valea Telejenelului, de-alungul căreia este construită o linie ferată îngustă ce duce la Poiana Stânii, loc important pentru ascensiuni în Ciucaș. Trenul pleacă tot din gara mică a IFET-ului și intră în valea Telejenelului. La fiecare cotitură a drumului decorul se schimba, devenind, devenind tot mai sălbatic. Linia ferată șerpuiește mereu, trecând de pe un mal pe altul, ocolind costișe sau ferind maluri priporoase. Jos se vede apa sprintenă si limpede a Telejenelului, care se apropie sau se depărtează.

Din când în când, malurile râului, mancate de ape, își arată coastele dezvelite; ici-colo apar stânci de gresie, ale căror straturi sunt dispuse în toate sensurile. O frumoasă cascadă atrage privirile drumețului : e vorba de o piatră ceva mai dură, pe care râul Teleajenelului nu  a putut-o străpunge și de pe care apa se aruncă în spume la o înălțime de peste 10 m. Priveliști pitorești îl însoțesc pe turist pe întregul parcurs, până la Poiana Stanii.

Pe harta cu munții Ciucaș de la sfârșitul cărții amintite (hartă alcătuită de ing. Walter Kargel) sunt trecute traseele urmate de mocănițe precum si funicularele de la vremea respectivă folosite la transportul buștenilor până la tren. (marcate de mine cu culoarea roșie)

Cartile  folosite pentru redactarea acestui articol sunt :

Valea Teleajenului – descriere în vederea excursiunilor cu un adaos descriptiv de Nicolae Iorga, Ed. Tip. Neamul Românesc, 1909, Văleni de Munte Prahova, Ghid Turistic, autori Ion Velcea, Gheorghe Niculescu, Ed.Sport-Turism, București, 1979 ; Monumente Prahovene, Mihai Apostol, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova ; Valea Teleajenului, Gh. Niculescu, Ed. Sport Turism, 1981

P.S. Mulțumesc pentru informațiile despre calea ferată Ploiești Măneciu domnului profesor de istorie (pensionar) Paraschivoiu Traian din comuna Teișani.

Un gând despre “Căi de acces pe Valea Teleajenului

  1. Pingback: Descrierea turistică a Văii Teleajenului – zona Boldești Scăieni – Lipănești – peregrinprinlume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.