VALEA TELEAJENULUI – vechi drum de acces spre TRANSILVANIA


Valea Teleajenului a cunoscut din cele mai vechi timpuri o vie circulație a oamenilor și a mărfurilor peste munți în Transilvania. Calea de acces pe Valea Teleajenului este mai veche decât căile de acces peste munți ale Văii Prahovei și Văii Buzăului. Conform studiilor istorice, armatele romane în drumul lor spre Transilvania – leagănul străvechi al dacilor – au ales Valea Teleajenului preferând să ocolească dificila Vale a Prahovei.

Singurele drumuri comerciale din aceasta zona care făceau legatura cu Brașovul erau Drumul Teleajenului și Drumul Buzăului.

Când domnitorul Mihai Viteazul și-a strans oștile la Ploiești si a pornit sa realizeze Unirea Țărilor Române a urmat aceste doua drumuri : Buzău și Teleajen

…hartă prelucată (sursă : google maps)

Cercetările arheologice au scos la iveală urme din vechime care atestă că acum 3000 de ani Valea Teleajenului era locuită și constituia o cale de legătură între triburile trace așezate de o parte și de alta a munților Carpați. Pe Valea Teleajenului au fost atestate urme ale epocii bronzului prin săpăturile efectuate la cele 2 cetăți getice descoperite în localitățile Homorâciu și Gura Vitioarei. Astfel fragmentele de ceramică descoperite la Gura Vitioarei aparțin Culturii Criș și provin din neoliticul timpuriu. Prezența cetaților getice de la Gura Vitioarei și Homorâciu, precum și a castrelor romane de la Drajna de Sus (vechea cetate dacă Ramidava amintită de Ptolomeu în scrierile sale) și de la Malaesti, atestă importanța strategică al acestui “Drum” al Teleajenului. Dealtfel în timpul daco – geților întreg județul Prahova a cunoscut o perioadă de înflorire și dezvoltare. Înca din secolul  III î. Hr. apar cetătile getice din localitățile Târgșor, Mălăești, Budureasca – Fântânele, Tinosu, Coada Malului, Slănic și Gura Vitioarei.

Facem o paranteza aici si spunem ca geții din Muntenia erau frați buni cu dacii din Translivania. Ei vorbeau aceeași limbă și făceau parte din tribul nordic al marelui neam al tracilor. Singurele deosebiri dintre daci și geti erau numai regionale, iar istoricii antici ii prezinta ca o unitate etnica doar in epoca romană, în rest ei fiind tratați separat.

La Muzeul de Istorie al României din București găsim expuse 2 tezaure de referință : Coiful de aur descoperit în Castrul Roman de la Mălăești – Coțofenești (coif ce aparținea probabil unei căpetenii de armată datând din secolul IV î.Hr.), precum și Tezaurul dacic de la Coada Malului alcătuit din obiecte de podoabă de preț (sec I î. Hr) care au aparținut probabil tot unei căpetenii. Rafinamentul și stilul în care sunt lucrate aceste podoabe arată maiestria și știința prelucrării metalelor prețioase prezentă la poporul dac.

poza preluata din cartea „Aurul si argintul antic al Romaniei „

Cele 2 castre romane de pe Valea Teleajenului au fost construite de către romani în apropierea cetăților dacice dar și pentru a controla cele 2 drumuri comerciale strategice (drumul din depresiunea Măgurele și cel din depresiunea Drajna – Chiojd care făceau legătura cu Valea Buzăului). La Drajna s-au găsit lespezi mari de piatră cu care romanii au pavat drumul de trecere spre Transilvania, drum care trecea prin trecătoarea Tabla Buții. În secolul VI d. Hr. istoricul Iordanes menționa ca punct de trecere peste munți în Transilvania – punctul „Boutae” de unde denumirea de Tabla Buții.

Cimitirul Eroilor Tabla Butii
ruinele romane

pozele de la prietenul meu Daniel, autor si adminstrator al https://turismbuzau.ro/obiective-turistice-buzau/

În comuna Slon a fost descoperită o cetate datată din secolele IX – X. Aceasta cetate era așezată pe cel mai important drum comercial din acea vreme ce lega Transilvania de Dunăre. “ Cetatea a fost refăcută de-alungul timpului de trei ori, din materiale din ce în ce mai durabile. Mai precis, a avut întâi o fază din lemn, din cărămidă și apoi din piatră, ceea ce dovedește importanța și utilitatea ei. La ridicarea cetății, au lucrat meșteri calificați, de tradiție bizantină, aduși probabil din sudul Dunării. Existența cetății a fost legată de comerțul cu sare controlat de bulgari ce se desfașura pe acest traseu. Cetatea a fost distrusă definitiv de pecenegi, probabil prin demantelare.”

Cetăți, castele și alte fortificații din România de la începuturi pâna spre anul 1540, autor Radu Oltean. (poza aparține aceleași surse).

Pe dealul Cetațuia din Homorâciu la 1,5 km de gara actuală s-au găsit urmele unei cetați dacice. Aici în anul 1840 au fost descoperite într-o ascunzatoare cu pereți de piatră trei șerpi de aur lungi de circa 60 cm.

vedere de pe Dealul Părului din Teisani spre DN1A si spre Dealul Cetatuia (cel mai inalt varf)

La Gura Vitioarei în punctul numit la “Movila” s-a dezgropat o altă cetate dacică din aceași perioadă cu cea de la Homorâciu. Obiectele descoperite se găsesc la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Castrele de la Mălăești și Drajna de Sus au fost incendiate de dacii răsculați în anul 117 după moartea împaratului Traian.

În Evul Mediu ținuturile din actualul județ Prahova au fost incluse de către domnitorul Basarab I între hotarele Țării Românești. Această stabilitate oferită de crearea statului Țara Româneasca a facut ca agricultura (principala ramură a economiei și ocupația tradiționla de bază a locuitorilor Văii Teleajenului) să se dezvolte tot mai mult. Pe lânga grâu și plante textile locuitorii au început să cultive porumbul și vița de vie. Sarea de la Slănic, Telega, Teișani și Vitioara exploatată înca din timpul romanilor a inceput să aducă bani frumoși comunității deoarece era transportată până la Dunăre si de acolo vânduta turcilor. Astfel au aparut așa numitele „drumuri ale sării”.

In anii 1368 si 1476 se atestă documentar că negustorii brașoveni iși transportau mărfurile spre Dunăre peste Carpați prin Drumul Teleajenului.

În cartea Văleni de Munte, Ed. Sport-Turism de Ion Bocioacă, Paul Popescu se precizează : “Drumul mare de pe plai, adică drumul Teleajenului, era un drum de care și avea următorul traseu : până la Văleni ținea cursul apei, iar de aici, prin apropierea Teișanilor, pe valea Drajnei, peste câmpul Stăneștilor, urca pe la Slon și peste muntele Craiul, ajungea în valea superioara a Buzăului, spre Prejmer.

Exista și un drum al buților, care tinea coama plaiurilor și a munților din valea Bughii și valea Runcului, urca până în dreptul Oltenilor, peste vârful Părului, continua prin pădurea Piscul Calului, coborând și traversând apoi Podeacul în dreptul Teișanilor și, prin pădurea Gorunilor, urca pe plai la Schiulești. De acolo, cu 10-12 boi, pe un drum greoi, carele cu buțile pline de vin și de rachiuri suiau plaiul Șerban Voda și se îndreptau spre vechea graniță dinspre Țara Românească și Transilvania. Acesta era de fapt, vechiul drum al mocanilor”

Pe meleagurile prahovene se găseau doua județe : Prahova si Saac (acesta din urmă fiind populat cu numeroși români veniți din zona Secuienilor din Transilvania în urma persecuțiilor, având capitala în orașul Văleni de Munte).

Județul a luat ființa după formarea Țării Românești, iar istoricul CC Giurescu fixeaza perioada judetului Săcuieni în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.

Limita județului pornea din Ciucaș spre sud, trecând pe la vest de Slănic, cobora la gura râului Mislea, mergând în lungul Teleajenului până dincolo de Bucov, apoi pe Cricovul Sărat până la vărsarea lui în Prahova. Depășea câmpia Glodeanu, de unde traversa înălțimile Istriței și ajungea în Valea Buzăului, la est de Bădila. Continuă la est de Buzău până la Gura Teghii și, pe Bâsca Mare, peste munti, se îndrepta din nou către Ciucaș.. Văleni de Munte, Ed. Sport-Turism de Ion Bocioacă, Paul Popescu

Stema județului prezenta o viță de vie cu struguri. Harta județului și studiul asupra acestuia a fost intocmită în anul 1923 de catre Ecaterina Zaharescu.

Prin Văleni trecea drumul de poștă ce mergea la Brașov pe 2 directii : Ploiești – Văleni – Brașov si Ploiești – Văleni – Vama Buzăului – Brașov. La 1 ianuarie 1845 judetul Săcuieni se desființează, iar teritoriul său va fi împărțit între județele Prahova și Buzău.

Conform istoricului Nicolae Iorga denumirea de Săcuieni vine de la : forma slavă SAAC definea județul Săcuieni, județ care a luat numele de la Târgul Secuienilor, târg ce a pierit și a lăsat amintirea în numele județului…. Săcuienii sunt pomeniți în anul 1431 de către domnitorul Țării Românești Dan Voievod și la 17 septembrie 1543 de către domnitorul Radu Vodă. În “Istoria generală a Daciei” alcatuită de Dionisie Fotino se spune că cele 17 județe ale Țării Românești se împart în ocoale, dintre care cele dinspre campie se numesc PLĂȘI, iar cele dinspre munte se numesc PLAIURI. Astfel la sfârșitul secolului al XVIII lea județul Saac avea 5 plăși și 2 plaiuri. Plaiul Teleajenului avea 25 de sate, dintre care 5 erau sate de plăieși : Batrâni, Cireșu, Mănești, Izvoarele și Ștefanești.

În Valea Teleajenului și împrejurimile acesteia au avut loc numeroase evenimente istorice cum ar fi :

  • În anul 1456 la Târgșor, domnitorul Vlad Țepeș îl infrange pe domnitorul Vladislav al II lea și urcă pe tronul Țării Românești.
  • În anul 1473 la Gherghița, domnitorul Stefan cel Mare îl înfrânge pe Radu cel Frumos (vasal al turcilor).
  • În anul 1526 la Târgșor, se încheie pacea între domnitorii Stefanița Vodă și Radu de la Afumați.
  • În noiembrie 1552 la Mănești, domnitorul Mircea Ciobanu este înfrânt de boierii pribegi din Translivania.
  • În anul 1599 la Ploiești domnitorul Mihai Viteazul unifică armatele Tării Românești și pleacă să înfăptuiască marea Unire.
  • Domnitorul Radu Serban obține în anul 1602 la Teișani o mare victorie împotriva unei armate de tătari. Aici va avea loc și duelul dintre cumnatul hanului tătar și boierul Stroe Buzescu, soldat cu moartea hanului tătar.
  • In timpul Revolutiei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, locuitorii Prahovei l-au sprijinit  în lupta. În anul 1813, Tudor Vladimirescu era numit căpitan de panduri pentru paza județelor Prahova și Saac.
  • În anii 1824 si 1834-1837 are loc revolta muncitorilor ocnași de la Slănic și Telega.
  • În anul 1835 la Boldești Scăieni se înființeaza primul falanster de către inginerul Teodor Diamant.
  • Județul Saac devenit ulterior Prahova va juca un rol important întimpul Revoluției de la 1848. Conducătorul revoluției Nicolae Balcescu a ales Ocna de Sare de la Telega ca unul dintre punctele de pornire al revolutiei, datorită numărului mare de lucrători care erau supuși la tot felul de umilinte.

Materiale folosite la editarea acestui articol in afara de cele amintite in articol :

Prahova, Ghid Turistic, autori Ion Velcea, Gheorghe Niculescu, Ed.Sport-Turism, București, 1979 ; Monumente Prahovene, Mihai Apostol, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova ; Valea Teleajenului, Gh. Niculescu, Ed. Sport Turism, 1981 ; Valea Teleajenului cu Cetatea culturală Valenii de Munte și Monografia satului Homorâciu, Preot – Sachelar Ioan I. Costeanu, Tipografia “Datina Românească”, 1930 ; Homorâciu – Pagini de monografie, Ed. Libertas Ploiesti, 2005 ; Monografia comunei Izvoarele, Nicolae CosteaTeleajen, Ed. Giuleștino, 2003 ; Stroe Buzescu in luptele de la Ogretin și Malul Vânat, Nicolae Costea Teleajen, Tipografia Fagaraș Print Bucuresti, 2003 ; Valea lui Dragomir, Nicolae Costea Teleajen, Ed. Premier ; Sacuienii – Spiridon D Mircea, Ed. Institutului Ortodox Roman de stiinte creationiste.

P.S. Acestă carti prezentate mai sus (ca si altele ce vor fi amintite), vor fi folosite și la editarea următoarele articole despre Valea Teleajenului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.