Titlul articolului amintește de refrenul unui cântec al formației Tomis Junior din Galați, refren care  se termină cu versurile : „Iar voi acei ce Dunărea iubiți /  La noi la Galați să veniți”. Cu acest refren în gând, am plecat să descopăr locurile frumoase ale acestui oraș de pe malul Dunării.

Orașul Galați este așezat pe malul stâng al Dunării, între gura de vărsare a Siretului și a Prutului, în extremitatea sudică a podișului moldovenesc.

Există mai multe ipoteze cu privire la formarea orașului Galați, zonă locuită din cele mai vechi timpuri. Orașul s-ar fi dezvoltat dintr-o colonie grecească „Kalati” din regiunea Mării Negre, ai cărei locuitori s-au refugiat în urma unui război cu Bizanțul. O altă ipoteză, vorbește de activitatea vicarului roman Cocceius Gallatos, misionar creștin, trimis de Constantin cel Mare, în secolul al IV lea. Totuși, așezarea este mult mai veche, datorita artefactelor de origine scitică, descoperite în vatra orașului. La Barboși, lângă Galați, conform cronicarului moldovean Miron Costin și domnitorului Dimitrie Cantemir (care citează o scriere disparută, din anul 112 d. Hr), a existat o cetate ridicată de romani.

Atestarea documentară a orașului Galați, se face în anul 1418, în timpăul domniei lui Alexandru cel Bun. În timpul fiilor acestuia, polonezii cumpărau pește de la Galați (mai ales morun). Dezvoltarea comunității a început după anul 1484, când cetățile Chilia și Cetatea Albă, au căzut sub ocupația turcilor otomani. Astfel Galațiul devine, singurul port liber al Moldovei.

În anul 1544, turcii otomani vor ocupa orașul vecin Brăila, apoi orașul Galați. Prin portul Galați, turcii trimit la Constantinopol foarte multe mărfuri : grâu, oi, cai, lemn de construcție, seu, grăsime, ceară de albine pentru iluminatul palatului sultanului, mier, unt, brănză, sare, etc.

Din portul Galați se extind relațiile comerciale cu venețienii (mătăsuri, postavuri fine, catifea), cu austriecii din Viena care aduceau bijuterii scumpe, cu Rusia care aducea blănuri de sobol. În același timp, în oraș se dezvoltă atelierele meșteșugărești, care se vor organiza în isnafuri (bresle). Odată cu sfârșitul monopolului turcesc în urma tratatelor de la Kuciuk – Kainargi (1774) și Adrianopole (1829), orașul se va dezvolta foarte  mult, datorită ancorarii navelor rusești, austriece, engleze, franceze. În același timp pentru protejarea mărfurilor fiecărei țări, în oraș se vor înființa Consulate ale Rusiei, Prusiei, Austriei, Angliei și Franței.

Între anii 1837 – 1883, orașul Galați capătă regim porto – franco, ceea ce însemna că mărfurile importate sau în tranzit  nu mai erau supuse taxelor vamale. Această perioadă va fi epoca de dezoltare maximă a orașului.

Pârcălabul Costache Negri și domnitorul Alexandru Ioan Cuza, vor moderniza orașul, prin construcția de case din cărămidă și prin sistematizarea orașui întocmită de arhitectul Rizer.

Printre oamenii de seamă ai orașului amintim pe pictorul Camil Ressu (1880 – 1962), romancierul Jean Bart (1874 – 1933), compozitorul Temistocle Popa, politicianul Virgil Madgearu, poeta Nina Casian, etc

Dintre obiectivele turistice ale orașului Galați amintim : Catedrala Arhiepiscopală Sf Ierarh Nicolae, Gradina botanică, Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, Muzeul Județean de Istorie, Faleza Dunării, Turnul de Televiziune, Nava cu zbaturi Tudor Vladimirescu și  biserica ortodoxă „Precista”.

TURNUL DE TELEVIZIUNE – este un turn construit dintr-o coloana de beton armat cu inaltimea de 110 m. In partea superioara a turnului la „etajul 1” se gaseste un restaurant, restaurantul Faleza Dunarii. Acest restaurant are mese si la baza turnului si la etaj, de unde se poate admira o parte din Ucraina, Dobrogea, muntii Macin si fluviul Dunarea. La etajul 2, se afla postul de televiziune unde acesul este interzis vizitatorilor. Accesul la restaurant se face cu liftul.

FALEZA DUNARII este una dintre zonele reprezentative ale orasului.

Este structurata pe mai multe nivele. Primul nivel este Dunarea indiguita.

Pe marginea malului si al digului se gasesc numerosi arbusti specifici zonelor cu apa .

Urmeaza  faleza asfaltata cu pista separata de bicicleta si de role.

Pana pe mal, la al treilea nivel unde se gaseste orasul, sunt amenajate parcuri foarte frumoase, restaurante si o vegetatia variata de la pini pana la salcii.

Tot pe faleza se mai gasesc niste sculpturi metalice foarte inalte si masive care reprezinta niste forme abstracte.

Vedere din Restaurantul „Faleza Dunarii” …

Mergand pe faleza, se ajunge in portul fluvial Galati, unde se pot admira vapoarele ancorate in rada, printre care amintim spargatorul de gheata Perseus si o nava cu zbaturi, inca functionala care poarta numele de „Tudor Vladimirescu”.

NAVA CU ZBATURI „”TUDOR VLADIMIRESCU” – Nava nu se viziteaza, dar am reusit sa surprind istoria acesteia folosind zoom-ul aparatului foto. Astfel pe punte gasim un panou informativ al carui continut il voi reda mai jos :

„Pasagerul fluvial Tudor Vladimirescu construit in anul 1854 in santierele de la SANZDANUBIUS din Budapesta a fost reconstruit succesiv in anii 1919,1954,1959,1983 si in 2003. Botezata initial CROATIA ulterior SARMISEGETUZA, GRIGORE MANU si in present TUDOR VLADIMIRESCU, nava cu corpul din otel cu file de tabla dispuse longitudinal si imbinata prin nituire avand o masina cu aburi cu cilindrii verticali semioscilanti cu dubla expansiune era de ultimul tip in epoca. Suprafetele mari de lucru ale pistoanelor, turatiile mici dar si calitatea materialelor au obtinut randamente bune in exploatare si o longevitate de admirat.

In anul 2003, pasagerul Tudor Vladimirescu dupa o indelungata scoatere din exploatare este repus in functiune suportand reparatii generale atat la corp cat si la masini si punti. Astazi, nava poate transporta 100 pasageri in conditii deosebite de confort pe cele 2 punti principale sau pe ountea de promenade.

Caracteristicile principale ale navei sunt :

Lungimea maxima – 60,8 m ; Latimea – 14,4 m ; Pescaj gol – 1,63 m ; Pescaj maxim – 1,76 m ; Viteza – 14-18 km/h ; Puterea – 600 CP ; Echipajul – 8 persoane ; Capacitate – 100 persoane ; Deplasament maxim – 520 t

Armatorul acestui vas este CNFR NAVROM SA GALATI'”

BISERICA PRECISTA – 

Biserica Precista este un momument istoric care dateaza din anul 1647, fiind construita in timpul domniei lui Vasile Lupu. Din Pisania aflata la intrarea in biserica aflam : “Cu vrerea Tatalui cu ajutorul Fiului si cu impreuna lucrarea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta sfanta biserica Precista avand hramul Adormirea Maicii Domnului in orasul galati la anul Mantuirii 1647 ctitorita fiind de boierii negustori Constantin fiul lui Teodor cu fratii Dia si Serban Coman in timpul domniei lui Vasile Lupu”

Materialele necesare constructiei acestei biserici au provenit de la castrul roman de la Tirighina din marginea orasului Galati. Biserica Precista a fost inchinata muntelui Athos pana in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza care a secularizat averile manastiresti.

In aceasta biserica s-a adapostit domnitorul Constantin Mavrocordat in timpului raboiului ruso turc dintre anii 1768 – 1774. In anul 1821, in timpul Eteriei turcii au incendiat biserica, ca mai apoi aceasta sa fie refacuta intre anii 1829 – 1858. Alte lucrari de restaurare au avut loc intre anii 1953-1957, 1965-1970. Biserica a fost vizitata si de celebrul calator prin lume PAUL DE ALEP in timpul vizitei sale dintre anii 1653-1658 in Moldova.

Pictura originala s-a pastrat numai in varful turlei si pe fereastra din dreapta altarului, restul picturilor din biserica fiind facute ulterior.

Acces : langa parcul Elicea si hotelul Faleza pe strada Rosiori. In Parcul Elicea se gaseste statuia lui Bratianu.

Biserica se vede si de pe faleza.

La aproximativ 40 de km de orasul Galati spre Tecuci, se gaseste o frumoasa manastire de maici, Manastirea Vladimiresti.

Domeniul manastirii este foarte frumos ingrijit si încă de la intrare te cuprinde un sentiment de pace si liniste. Astfel, se poate admira livada cu pomi, vita de vie, iazul in luciul caruia se oglindesc 10 -15 salcii impresionante, serele unde lucreaza maicutele, rondurile de flori. La intrarea in manastire se gaseste o poarta tipic maramureseana construită in 1992. De la poarta, intrarea se face pe o alee de tei, lungă de vreo 100 metri, alee care trece pe sub clopotnita.

Biserica mare are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare, este situat Paraclisul (Biserica mica), iar la sud, Micul Altar de vara. Tot aici se gaseste si un mic muzeu, care era inchis cand am trecut. In acest muzeu se gasesc diferite icoane, precum si crucea de lemn sau “crucea din porumb” care a aratat unde sa fie construit Sfantul Altar.

“Manastirea Vladimiresti detine ateliere de pictura, sculptura de rame si mobilier bisericesc, de inramat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale si covoare. Gospodaria are 80 de hectare de pamant arabil, zestrea maicilor, vie, livada, pasari, animale, o brutarie proprie, o bolnita si o mica padure de salcami. Din 1996 manastirea are incalzire centrala cu gaze naturale” conform crestinism ortodox.ro

Din discutia cu parintele am aflat și istoria zbuciumata a acestei manastiri.

Intr-un lan de porumb care apartinea familiei, Maica Veronica, care este si stareta manastirii, a vazut o lumina coborand din cer. Mantuitorul prezent in acea lumina, a insemnat locul cu o flacara ce a cazut pe pamant si i-a maicutei sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii Dumnezeiesti, a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu). Desi avea numai 16 ani, cu ajutorul lui Dumnezeu și impreuna cu celelalte surori de credinta, Maica Veronica a reusit sa stranga fonduri si sa ridice manastirea.

La 29 martie 1955, comunistii desfiinteaza manastirea si aresteaza toate calugaritele, acestea petrecand ani grei in inchisoare.

“Sfantul Altar, construit pe locul primei aparitii dumnezeiesti, are pictura dispusa tot in registre. In centru este ilustrata Maica Domnului Imparateasa, iar lateral scene biblice si sfinti. Toate ferestrele bisericii mari au vitralii executate in 1990 la Bucuresti.

Constructia bisericii mici, Paraclisul – cu hramul Izvorul Tamaduirii – a inceput in 1938 si a fost finalizata doi ani mai tarziu. Ctitor – arhimandritul Visarion Nicolau.

Pictura a fost realizata in anul 1990. La 15 august 1991, Paraclisul a fost sfintit de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.”

P.S. Ca o constatare trista, pot spune ca in Galati lipsesc indicatoarele catre principalele obiective turistice enumerate mai sus, dar va ajuta mult Google maps-ul. Oricum, daca veniti la Galati nu veti regreta si sincer recomand  acest oras ca o destinatie de weekend.