Saptamana aceasta am condus pe ultimul drum un mare patriot si iubitor al tarii noastre – domnul profesor doctor inginer –  Pompiliu Manea ,membru al Academiei Romane de Stiinte Medicale

Pe langa multiplele activitati enumerate in articol domnul profesor Manea a fost un adevarat „peregrin prin lume” care nu a tinut pentru sine ceea ce a vazut in calatoriile domniei sale, ci le-a impartasit si celor din jur. Din pacate nu a apucat sa publice toate calatoriile, dintre care amintim calatoria spre Polul Nord si Circuitul de 3 luni prin Europa.

Jurnalele de calatorie publicate sunt : PEREGRIN PE CINCI CONTINENTE (Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2011) precum si Emil Racoviţă şi urmaşii lui – SPRE POLUL SUD (Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2014). Va recomand aceste carti care contin poze si descrieri ale minunatelor locuri frumoase care ne inconjoara.

Mai jos voi da cateva referinte biografice :

Profesorul Pompiliu Manea a vazut lumina zilei in satul Purani, Judetul Teleorman la data de 07.10.1935.

In anul 1965 a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. A urmat specializare postuniversitară în domeniul nuclear, la Institutul de Fizică Atomică al Academiei Române, cu academicianul Horia Hulubei.

Domnul profesor a efectuat studii de specializare în domeniul aparaturii medicale în Japonia, Germania, Olanda, Franţa, S.U.A., Anglia, Italia. A intocmit teza de doctorat în domeniul ingineriei electrice la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca cu conducătorul ştiinţific prof.dr.ing. Radu Munteanu, rectorul Universităţii Tehnice, Cluj-Napoca.

Pe langa aceste studii asupra carora s-a dedicat in totalitate, domnul profesor Manea Pompiliu a avut numeroase lucrari, carti si publicatii, in domeniul ingineriei medicale, calatoriilor si a fost un reputat om de cultura.

Conducerea Operei Nationale Romane din Cluj decalara pentru ziarul Monitorul de Cluj : “Profesorul Manea este, în mod indubitabil, un model pentru mediul de afaceri, întrucât a fost antreprenorul care a reușit să-și ducă obiectivele dincolo de performanțele companiei, urmărind un impact pozitiv asupra comunității din care face parte și asupra vieții culturale românești. Dedicat întru totul culturii și artei autentice, Pompiliu Manea a demonstrat instituției noastre o bunăvoință și deschidere rară, fiind cel mai constant susținător al Operei Naționale clujene. Acesta s-a implicat cu dăruire în toate proiectele artistice ale instituției lirice, precum și în probleme de ordin organizatoric, contribuind considerabil la acțiunea de reinscripționare a frontispiciului cu titulatura oficială Opera Națională Română din Cluj-Napoca, un simbol care va dăinui pentru totdeauna și pentru care îi vom fi veșnic recunoscători. De asemenea, Profesorul Manea găsea o bucurie și o plăcere sinceră  în legăturile de prietenie stabilite cu artiștii Operei, găzduind la Palatul TEMCO aproape toți invitații speciali ai instituției din ultimii unsprezece ani”, arată conducerea Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca.

Despre activitatea turistica a domnului profesor si cartea publicata Emil Racoviţă şi urmaşii lui – SPRE POLUL SUD (Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2014), voi reda un articol aparut in  ziarul Faclia din Cluj Napoca.

„Profesorul clujean Pompiliu Manea a prins gustul călătoriilor extraodinare. După ce, în 2010, a făcut o călătorie în jurul lumii, pe care a relatat-o în cartea sa Călător pe cinci continente (Ed. Mediamira, 2011), în 2014 profesorul a gîndit un alt fel de cunoaştere a Terrei, o călătorie în Antarctica. Cum în acea zonă, printre primii ei exploratori a fost românul Emil Racoviţă, cel care a însoţit în 1897-1899 vasul „Belgica” în calitate de biolog, făcînd cercetări amănunţite asupra faunei şi florei continentului de gheaţă, Pompiliu Manea, împreună cu alţi cinci clujeni, au hotărît a porni pe urmele lui Racoviţă pe continentul Antarcticei. Deplasarea s-a făcut cu avionul pe ruta Cluj-Napoca-Budapesta-Paris-Buenos Aires-Ushuaia şi apoi cu vaporul olandez „Ortelius” pentru 12 zile de şedere printre gheţuri. Deşi pornită iniţial ca o călătorie de interes pur turistic, ea s-a transformat pînă la urmă într-o expediţie semi-ştiinţifică, menită să atragă atenţia publicului asupra faunei Continentului sudic, cu descrierea foarte atentă şi precisă a tuturor vietăţilor pe care le întîlneşte şi pe care ni le prezintă într-o mare bogăţie de ilustraţii. De asemenea, sîntem îndemnaţi să urmărim „pe viu”, prin text şi imagine, tot ceea ce exploratorul nostru a notat în jurnalul său de bord, sub formă de note şi impresii de călătorie, respectiv o înregistrare extrem de exactă a celor văzute şi consemnate, începînd cu „imaginile” cele mai definitorii pentru capitala Argentinei, cu vastele ei bulevarde şi clădirile ei istorice, dar şi cu stilul de viaţă din ţara tangoului. De aici, cu avionul, oamenii noştri au ajuns în Ţara de Foc (Patagonia), regiune împărţită în 1881 între Argentina şi Chile. Tierra del Fuego a beneficiat de investigaţiile unui alt român, Iuliu Popper (1857-1893), care şi-a dat obştescul sfîrşit la Buenos Aires în 1893, la numai 36 de ani, dar care a lăsat moştenire locuitorilor o seamă de proiecte foarte interesante. Regiunea este radiografiată amănunţit de călătorii noştri, care ne descriu tot ce se poate vizita aici, în jurul oraşului Ushuaiei, cel mai sudic dintre oraşele continentului american, adică Parcul Naţional, centrul montan glaciar Marţial, canalul Beagle, insula de Los Pajaros, lacul Fagnano, Puerto Almanza, dar şi Muzeul Maritim Ushuaia. Aici are surpriza de a constata că o întreagă cameră (cea cu nr.10) este rezervată lui Emil Racoviţă, conţinînd fotografii de pe Belgica, dar şi multe din lucrările şi studiile sale, dimpreună cu drapelul României. Contextul în care apare ţara noastră e deosebit de onorant, deoarece o altă încăpere expoziţională este rezervată celuilalt explorator român din zona sudică, lui Iuliu Popper, în timp ce din o alta aflăm totul despre Charles Darwin. Îmbarcarea pe spărgătorul de gheaţă Ortelius s-a făcut la 8 martie 2014, cei şase români fiind repartizaţi cîte doi într-o cabină, asemănătoare unei camere de hotel, numărul total al pasagerilor fiind de 108, dintre care 28 de americani şi 15 ruşi. Pentru ştiinţa noastră şi a celor care se vor încumeta a mai face expediţii spre Polul Sud, autorul oferă acestor curioşi toate datele necesare unei asemenea călătorii, începînd cu lista completă a expediţiilor de la Polul Sud, a realizărilor lor celor mai importante, dar şi date despre statutul internaţional cu totul special al acestui continent straniu (conservat prin Tratatul Antarctic semnat la 1 decembrie 1959, la care ţara noastră a aderat la 21 iunie 1961), fără capitală, limbă oficială, capital bancar şi monedă. Sîntem informaţi că în timpul verii cca 4000 de oameni vizitează regiunea, iar iarna doar 1000 (unii excentrici vin aici să se căsătorească), dar şi despre condiţiile de viaţă pe care le oferă (starea aisbergurilor, temperatură, climă, peisaj montan etc.). De reţinut că aici se află rezerva de apă cea mai mare a omenirii (90 % din cantitatea de gheaţă de pe mamapond), dar şi importante „depozite” de peşte, balene, pinguini, lei de mare, un mare număr de specii de păsări, care trăiesc într-un habitat protejat, care le dă posibilitate să se înmulţească în voie. Cele mai multe sînt descrise şi fotografiate de autor, strălucind în partea închinată pinguinilor, toate făcute cu aprobarea departamentului de specialitate al Academiei Române. La acest lot de informaţii se adaugă relatările privind viaţa de fiecare zi de pe vas, cu instructajele şi informaţiile specifice, cu ieşirile exploratorii planificate, deoarece excursioniştii sînt împărţiţi în funcţie de opţiuni: unii sînt alpinişti şi căţărători, alţii canotori, alţii fotografi etc., fiecărui grup fiindu-i rezervate mai multe vase anexă (zodiace) pentru a-şi putea împlini hoby-urile, cum e cazul cu cei care dorm noaptea sub cerul liber sau fac baie în mare. De notat că echipajul, format din 16 oameni, are o componenţă multinaţională, între care avem francezi, austrieci, nemţi, suedezi, indieni, chilieni etc., printre ei numărîndu-se şi inginerul Sebastian Alexandru, cu studiile făcute la Constanţa. Bogăţia de date şi informaţii oferite de carte, ca şi mulţimea fotografiilor color fac din lucrarea d-lui Manea un ghid turistic de primă mînă, necesar şi util chiar şi celor care vor să călătorească doar cu gîndul în apele Continentului Alb. Cartea beneficiază de recomandarea lui D. Murariu, membru corespondent al Academiei Române, şi de aceea a lui Iosif Viehmann, urmaşul declarat al lui E. Racoviţă.

Mircea POPA”

P.S.  Am hotarat sa-i dedic acest articol ca un ultim omagiu celui care mi-a fost sef si care m-a ajutat in viata.

Ca ghid domnul profesor Pompiliu Manea m-a invatat si pe mine multe lucruri pentru care ii sunt recunoscator.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!