În luna martie 1919, Guvernul României a emis un Decret prin care țara noastră adopta Calendarul Gregorian și renunța la Calendarul Iulian, astfel încât ziua de 01.04.1919 devenea 14.04.1919.

În anul 1924, Biserica Ortodoxă Română avea să treacă la Calendarul Gregorian, iar Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Ierusalimului aveau să rămână la Calendarul Iulian. Astfel creștinii ortodocși care au rămas cu Calendarul Iulian au fost numiți “creștini de stil vechi”.

În articolul de mai jos sunt prezentate diferențele dintre cele doua calendare, precum și o scurtă prezentarea a “creștininilor de stil vechi” din România.

În călătoriile mele cu serviciul prin Moldova, am ajuns să cunosc niște oameni aparte, despre care am aflat că sunt creștini ortodocși de stil vechi. La acea vreme nu știam prea multe despre dânșii, așa că am vrut să aflu mai multe lucruri despre ei. Unul din clienții mei, Florin (care mi-a rămas și prieten) s-a oferit să îmi fie ghid, așa că amândoi am vizitat mănăstirile Râsca, Slătioara și Buda, aflate la aproximativ 20 km de orașul Fălticeni.

Biserica Ortodoxă de stil vechi din Romania a luat ființa în anul 1924 în urma unui congres al bisericilor ortodoxe din Europa la care au participat :  Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară, Română, Rusă, Sârbă, Bisericile  Sfântului Munte Athos, precum și Patriarhiile : Constantinopolului, Alexandriei,  Antiohiei  şi Ierusalimului.

La acest congres s-a hotărât ca bisericile ortodoxe să renunte la Calendarul Iulian pe care îl foloseau și să treacă la Calendarul Gregorian. O alta hotărâre luată  a fost ca biserica ortodoxă să intre în Mișcarea Ecumenică.

Aceste propuneri au provocat disensiuni între reprezentanții bisericilor și astfel lumea ortodoxă se împarte în două: Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară, Română, precum și Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi Antiohiei vor accepta cele două hotărâri. În schimb Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, fracţiuni ale Bisericii Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română, precum și Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului au hotărât să păstreze Calendarul Iulian până astăzi și să se delimiteze de Mișcarea Ecumenică.

Așa se face că din anul 1924 au apărut în România creștinii ortodocși de stil vechi.

Am găsit în link-ul de mai jos explicate pe înțelesul tuturor, diferențele dintre Calendarul Iulian și Calendarul  Gregorian. ( Mi-am permis să fac printsceen la document ca să fie mai ușor de vizualizat)

În țara noastră Mitropolia Bisericii Ortodoxe de rit vechi se gasește în localitatea Slătiaoara la Mănăstirea omonima, Slatioara. Aceasta mănastire are hramul „Schimbarea la fața a Domnului” și a fost construită în anul 1947 de către IPS Mitropolit Gligherie Tanasa și Părintele Stareț Ieroschimonahul David Bidascu. Prima biserică a fost construită din lemn, apoi s-a trecut la construirea unei biserici noi între anii 1978 – 1982.

Alături de mănăstirea Slătioara s-a construit și „Catedrala Mitropolitană Slatioara”, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh. În satul Buda din localiatea Slătiaora, există o altă mănăstire pe rit vechi, Mănăstirea de la Buda. Biserica este o mănăstire de maici. Am avut ocazia sa iau masa la această mănăstire și totodată am aflat de la maica stareță mai multe lucruri despre această biserică dedicată întru totul învățăturii Sfinților Părinți Bisericești.

În cpitală există o catedrală pe stil vechi, al cărui conducător este PS Episcop Flavian Ilfoveanul. Biserica se gaseste în cartierul Militari pe Strada Televiziunii. Site-ul bisericii: http://www.manastirea-amd.ro.

De sus de la Catedrală se deschide o frumoasă panoramă asupra localitații Râșca.

Tot în comuna RÂȘCA se găsește și o mănăstire ortodoxă, Mănăstirea Râșca. Tot în Râșca, în anul 1359 domnitorul Bogdan I al Moldovei, construiește o mănăstire care va purta numele de  Mănăstirea Bogdănești. Distrusă de tătari în anul 1510, biserica avea să fie reconstruită de către domnitorul Petru Rareș în anul 1541, în timpul celei de-a doua domnie. Fiind așezată într-o zonă retrasă, mănăstirea a fost folosită ca temnită pentru unii boieri. De exemplu domnitorul Mihai Sturza l-a închis 6 luni în anul 1844 pe istoricul Mihail Kogalniceanu. Motivul a fost că ideile lui Kogălniceanu nu conveneau domnitorului.

Între anii 1916-1918 în timpul primului război mondial, călugării mănăstirii Râșca au mers ca infirmieri pentru soldații români, răniți pe front, iar chiliile mănăstirii au fost folosite ca spital.

P.S. Prin această postare mulțumesc prietenului meu Florin din Fălticeni și familiei sale pentru acest tur al mănăstirilor și pentru ospitlitatea arătată.