Țara Bârsei este o regiune istorică și etnografică a României, așezată în partea de vest a depresiunii Brașov. Cea mai importantă localitate din Țara Bârsei este orașul Brașov, oraș pe care vom avea ocazia sa îl cunoaștem în rândurile de mai jos.

Pe teritoriul Țării Bârsei și împrejurul orașului Brașov s-au descoperit urme ale așezărilor daco romane, în zona Pietrele lui Solomon, Piața Sfatului, Tâmpei și în vechiul cartier al orașului, Brașovechii.

“ Brașău a fost numele pe care îl purta așezarea daco – romană de pe dealul Sprenghiului, cu origini în negura epocilor de piatră. Când în secolul al VI lea au venit în aceste locuri slavii, așezându-se alături, în Șchei, a apărut și forma de Brașov. Mai târziu cănd au venit în Țara Bârsei și ungurii, alcătuind ( probabil spre sfârșitul secolului al XII lea) așezarea lor din Blumăna, ei au spus satului vecin Brasso, și același nume l-au dat apoi cetății” ( citat din cartea Țara Bârsei, de Gh.Epuran, Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport)

Pe acest loc, coloniștii sași aduși de regii Ungariei îsi vor ridica casele, și construiesc  cel mai vechi monument din oraș, Biserica Sfântului Bartolomeu, din cartierul Bartolomeu. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța.

Monumentul în stil romanic are ferestre în arc frânt și bolți pe ogive gotice. Turnul datează din anul 1842.

Traditia consideră anul 1203 ca an „in care s-a inceput zidirea Brasovului”.

Cavalerii Teutoni ( o scurtă istorie a acestora)

În anul 1211, regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, vrând să apere mai bine partea de SE a Transilvaniei de atacurile cumanilor, va coloniza în țara cu numele de “Borza” sau Țara Bârsei, pe Cavalerii Teutoni (ordin înființat la Acra, în Țara Sfântă , în anul 1099 ).

Cavalerii teutoni au primit importante privilegii, ca scutire de vămi , scutire de dări și dreptul de a ridica cetăți de lemn. În actul emis în anul 1212, regele Ungariei le dădea mână liberă teutonilor să se întindă “până la hotarele brodnicilor”

Brodnic este un cuvânt din limba slavă care vine de la brod = vad, deci “locuitorii de lângă vaduri”. (valea inferioară a Buzăului, valea Putnei, Bârladului, Siretului, valea Prutului Inferior și Dunărea de Jos (Brăila).

Se pare însă că între anii 1218 – 1221 teutonii, sprijiniți de Papa Honoriu al III lea vor încerca să scoată Țara Bârsei de sub dominația ungară și să o puna sub dominația Papală. Astfel teutonii vor încălca condițiile puse de rege și vor începe să construiască și cetăți de piatră pe lângă cetățile de lemn de la Feldioara, Bran, Codlea și chiar să se extindă în teritoriile românești de peste munte. (partea de nord a județelor actuale Prahova și Buzău). Aici au construit cetatea de la Tabla Buții (PH), cetatea Calvini (BZ), cetatea Orații pe culoarul Rucăr Bran.

Aceste lucruri va face ca regele Ungariei să intervină cu armata și în anul 1225 să îi izgonească pe teutoni din Țara Bârsei.

După expulzarea din Țara Bârsei, Cavalerii Teutoni ii vor creștina pe prusaci și iși vor întemeia un stat, în anul 1226, amenințând popoarele din jur.

În anul 1410, alianța polono – lituaniană îi înfrânge pe teutoni în bătălia de la Grumwald. Teutonii primesc lovitura de grație, în anul 1442, când domnitorul Alexandru cel Bun va trimite o armată de 400 de soldați în ajutorul regelui poloniei, Vladilav Jagello, în lupta de la Malbork.

În anul 1525, conducătorul Ordinului Cavalerilor teutoni se convertește la luteranism, iar în anul 1809, Napoleon Bonaparte îi va desființa definitiv ca ordin.

În anul 1235 orașul Brașov va fi cunoscut sub numele de Corona.

În anul 1241 în timpul celei mai mari invazii a tătarilor, al doilea din cele 3 corpuri de oaste tătărească condusă de tătarul Bochetor, trece Siretul, pradă sudul Moldovei și prin pasul Oituz pătrunde în Transilvania unde ocupă Brașovul pe 31 martie. Urmează ocuparea cetații Sibiului și a Sebeșului. În urma acestei invazii la poarta cetății refăcute se construiește un turn hexagonal pentru apărare.

Atestarea documentară a orașului Brașov datează din anul 1251. Documentele regale emise de Bela al IV lea al Ungariei, amintesc de cetatea Brașovului sub numele de Brassovia, în partea orașului unde astăzi se află cartierul Brașovul vechi.

Așezarea geografică a cetății Brașovului la intersecția a nouă drumuri comerciale – Bran, Predeal, Predeluș, Bratocea, Buzău, Oituz, Tușnad, Racoș, Făgăraș, va face ca orașul să devină un mare centru meșteșugăresc și populația să crească foarte mult. Între zidurile Brașovului făceau popas și negustorii care făceau legătura între Europa Centrală și Dunăre, sau Marea Neagră.

Negustorii din Brașov aveau legături foarte strânse cu negustorii din Moldova și Țara Românească. Brașovenii vindeau postav, obiecte de metal, produse manufacturiere, iar ceilalți le vindeau cereale, animale, brânzeturi. Astfel, în anul 1364 brașovenii obțin aprobare de la rege să aiba târguri săptămânle și anuale.

Vizita prin vechea cetate a Brașovului trebuie să înceapă de la Muzeul Județean de Istorie din Piața Sfatului. Istoria acestei clădiri începe prin secolul al XIII lea când aici se afla doar un turn ridicat cu scopul de a supraveghea intrările orașului. Istoria clădirii o găsiți în poza de mai jos preluată din Muzeul de Istorie.

Spre deosebire de celelalte orașe transilvănene, la Brașov existau doar 20 de bresle meșteșugărești, pentru că la conducerea orașului se aflau negustorii care nu dezvoltaseră breslele. În 1798 la Brașov existau 43 de bresle, deservite de 1300 de meșteri. Din timpul breslelor au rămas astăzi o parte din turnurile ridicate pentru apărarea orașului. Amintim, Bastionul Țesătorilor, Bastionul Postăvarilor și Bastionul Funarilor (Frânghierilor).

Astăzi din vechea cetate medievală s-au păstrat sub denumirea turistică de PROMENADA DE SUB TÂMPA – vestigii ale ansamblului fortificat. „Zidul de incintă de sub Tâmpa, păstrat aproape integral, a fost prevăzut inițial cu șanț de apărare uscat și a fost întărit cu 8 turnuri (șapte de plan pătrat și unul semicircular) dispuse la distanțe neregulate, de-o parte și de cealaltă a Bastionului Funarilor. Colțul de SV al cetății era protejat de Bastionul Țesătorilor, iar cel de SE de Bastionul Postăvarilor.”

Bastionul Postăvarilor – Zidurile bastionului aveau la bază o grosime de 2 metri, iar la primul nivel prezenta guri de tragere pentru tunurile de calibru mic. În anul 1562 bastionul dispunea de 10 puști de Praga, 16 archebuze și 3 tunuri mici. Acest bastion a fost construit și apărat inițial de către bresla aurarilor, iar din anul 1640 a fost preluat de bresla postăvarilor.

Turnul Pulberăriei ( recent numit al Lemnarilor) – Este un turn de forma rectangulară care era destinat în timpul Evului Mediu pentru depozitarea prafului de pușcă. În urma restaurării actuale a fost redenumit Turnul Lemnarilor, iar astăzi în turn se găsește atelierul de sculptat în lemn a meșterului Ioan Croitor Brădescu.

Turnul Vânătorilor – Este un turn de forma rectangulară care era destinat în timpul Evului Mediu pentru depozitarea prafului de pușcă. În urma restaurării actuale a fost redenumit Turnul Vânătorilor.

Lângă acest turn se găsește strada Suișul Castelului, care trece prin zidul vechi și se intersectează cu strada Castelului, de unde se poate ajunge pe cea mai îngustă stradă din Europa, Strada Sforii.

Strada Sforii – cea mai îngustă stradă din Europa

Bastionul Funarilor – a fost ridicat între a doua jumătate a secolului al XIV lea și anul 1641, fiind construit din șiruri alternate de piatră și cărămidă, având la interior galerii de strajă, guri de tragere ți creneluri în partea superioară.

Turnul Artelor – Este un turn de forma rectangulară care era destinat în timpul Evului Mediu pentru depozitarea prafului de pușcă. În urma restaurării actuale a fost redenumit Turnul Artelor. În prezent turnul găzduiește expozitii de artă.

Bastionul Țesătorilor – De pe panoul informativ aflăm ca după prăbușirea turnului din NE în urma cutremurului din 1710, a fost construit bastionul actual. (1750).

Aici au fost construite trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meșteșugari ai orașului. Apariția armelor a dus la pierderea rolului de apărare al bastionului astfel încât începând cu anii 1750-1800 va fi abandonat. Din anul 1910 au fost efectuate până astăzi multiple lucrări de restaurare. Astăzi bastionul este transformat în muzeu.

Poarta Șchei – a fost construită pe locul unei vechi porți de către meșterul zidar Johannes Iani în anul 1828.

Mergând pe strada Șchei întâlnim Sinagoga Noua

Poarta Ecaterina – în forma sa actuală a fost construită în anul 1559 pe vremea judelui Brașovului, Iohann Benker, fiind unica legătură a Cetații cu cartierul Șchei. Construcția are în partea superioară în colțuri 4 turnulețe, ceea ce însemna în Evul Mediu că în cetatea Brașovului se putea da pedeapsa capitala (avea rol de judecătorie).

După deschiderea Porții Șchei, Poarta Ecaterina a fost zidită parțial. Ultiuma restaurare a fost in anul 2007.

În anul 1377 Brașovul este confirmat ca oraș de reședință al Țării Bârsei, formând cu cele patru târguri ( Râșnov, Codlea, Feldioara, Prejmer) și cu cele 9 sate (Cristian, Vulcan, Ghimbav, Hălchiu, Rotbav, Măeruș, Bod, Sânpetru și Hărman), districtul Brașov.

„Stema actuala a municipiul Brasov contine un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 radacini argintii – reprezentand cele 13 comune ale Tarii Barsei – care ies dintr-o coroana aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroana murala de argint, formata din sapte turnuri — insemnul specific pentru municipii resedinta de judet. Semnificatia in ansamblu a stemei este „Intelepciunea si Puterea conduc de-a pururi Cetatea”.” (http://tarabarsei-eu.ro/brasov.php).

În anii 1422, 1427, 1428, 1468 se extind foarte mult libertățile orașului Brașov, astfel încât între secolele XV – XVI, orașul a îndeplinit rolul de piață comună pentru cele 3 țări române.

În plan politic, Brașovul a fost un oraș de sprijin în lupta antiotomană comună a celor trei tări române. Astfel Brașovul a sprijinit luptele domnitorilor români cu turcii : Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, etc

Din a doua jumătate a secolului XV, Brașovul devine stăpân feudal și obține domeniul Branului, astfel încât brașovenii vor controla în totalitate, vechiul drum al Branului.

În anul 1521, judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-o scrisoare în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.

În anul 1533, umanistul Johannes Honterus (1498 – 1549) înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul gimnaziu din Brașov, la 1544. În această tipografie marele om de cultură va tipari manuale în limba latină și limba greacă pentru mediul academic. Totodată, fiind de confesiune luteran și bun prieten al românilor, va colabora cu Diaconul Coresi de la Târgoviște, în tipărirea de materiale religioase în limba română, așa cum și Martin Luther a tradus Biblia în limba germană. Pe lângă operele sale principale „Gramatica Latină” și „Cosmografia„. Honterus concepe la Basel, în Elveția, „Marea Hartă a Transilvaniei”

Statuia lui Johannes Honterus se găsește lângă Biserica Neagră.

BISERICA NEAGRĂ – este clădită din pietre cubice de gresie și are o lungime de 89 m, o lățime de 37 m, înălțimea zidurilor laterale este de 21 m, a tavanului de 42 m, iar a turnului ce adăpostește cel mai mare clopot din țară (6 tone), de 65 m. Nu se cunoaște data exactă a începerii construcției , dar într-un document din 5 august 1377 apare numele preotului Thomas, a cărui piatră funerară se afla în biserică, și care se pare că a inițiat construcția. La intrarea în biserică pe partea dreaptă a ușii se găsește o încăpere unde este prezentată istoria bisericii, alături de câteva pietre și icoane.

Se remarcă faimoasa orgă cu 4000 de tuburi, 7 registre și 4 claviaturi, instalată în anul 1839. Cea mai de seamă bogăție a bisericii o reprezintă cele 119 covoare orientale, datând din secolele XVI-XVIII, covoare de rugă ale negustorilor arabi, donate de aceștia la întoarcerea caravanelor din Orient.

În anul 1559, Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”.

La 4 octombrie 1599, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu trupele secuilor răsculați și primește cheia orașului.

În anul 1838 apare la Brașov, „Gazeta de Transilvania”, sub conducerea și îndrumarea lui Gheorghe Barițiu și Andrei Mureșanu, iar în anul 1883, se reprezintă pentru prima dată, opereta românească „Crai Nou”, de Ciprian Porumbescu.

În anul 1848 cu ocazia Revoluției  a fost redactat documentul „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Alături de ei au participat și fruntașii revoluței din Țara Românească : I.H Rădulescu, Gheorghe Magheru, etc.

La 10 mai 1873 lua ființă la Brașov, primul Club Alpin de pe teritoriul actual al României și al VI lea Club Alpin din Europa, după Cluburile Alpine din : Anglia (1857), Austria (1862), Italia și Elveția (1863), Germania (1869). Acest club a fost înființat de 10 alpiniști români, sași și maghiari care doreau să promoveze turismul montan, să amenajeze trasee turistice și să construiască cabane.

În anul 1881 Clubul Alpin din Brașov avea să devină filială a Clubului Carpatin al Transilvaniei (Siebenburgischer Karpaten Verein S.K.V), înființat la Sibiu, în 1880. La SKV s-au pus bazele staţiunilor Păltiniş şi Poiana Braşov, s-au construit peste 60 de cabane în munți și s-au amenajat peste 700 de kilometri  de trasee montane. Unul dintre primele trasee montane amenajate a fost chiar pe muntele Postăvaru, munte ce domină orașul Brașov.

La 8 octombrie 1909, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei Șaguna”. O zi mai târziu, Gazeta de Transilvania scria : „Modelul a făcut 10 ascensiuni…De fiecare dată am admirat stabilitatea aparatului ; el cădea de fiecare dată lin, drept pe roțile sale, chiar și dacă în ultimele momente planul avea înclinațiunea destul de mare. Aceasta dovedește marea stabilitate a lui” (citat preluat din cartea Aurel Vlaicu, Ctin C Gheorghiu, Ed.Sport -Turism).

În anul 1919 la Brașov, este instalată administrația Regatului Român.

În urma Dictatului de la Viena din 1940, când Transilvania intră în componența Ungariei, orașul Brașov va rămâne României.

Dacă nu ai ajuns pe TÂMPA înseamnă că nu ai vizitat orașul. Cu o altitudine de 960 m, Tâmpa este o ultimă creastă calcaroasă a munților Postăvarului, creastă care se ridică cu 400 de metri deasupra orașului Brașov. Accesul se face fie cu telecabina, fie pe cele 3 trasee marcate

Colina Tâmpei este și rezervație naturală, fiind astfel și depozitul de ozon al orașului. Accesul în telecabina pe perioada stării de alertă este limitat la 6 persoane, în rest aceasta putând transporta 20 de persoane la o cursă.

De pe Tâmpa se pot admira Postăvarul, Piatra Mare și Ciucașul. De sus se poate admira cea mai mare parte a orașului. Cel mai greu traseu dintre cele 3 mi s-a părut la coborâre Treptele Gabony (marcaj triunghi galben), numit după scările abrupte tăiate în piatră.

În apropiere distingem vestigiile istorice ale vechii cetăți Brassovia ridicată între anii 1212-1218 de către Cavalerii teutoni amintiți mai sus. Înainte de declanșarea războiului cu turcii otomani, domnitorul Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetatea Brassovia. În anul 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru cetățenii Brașovului amenințați de sultanul Murat al II lea. În același an turcii vor ocupa cetatea, iar de acolo vor supraveghea orașul. Brașovenii vor răscumpăra de la turci cetatea, cu ajutorul domnitorului Iancu de Hunedoara și o vor dărâma. Pietrele au fost folosite pentru întărirea fortificațiilor din vale.

P.S. Fiind un oraș foarte cunoscut și vizitat nu am insistat cu descrierea obiectivelor turistice, ci am căutat sa le îmbin cu prezentarea câtorva date istorice privitoare la oraș. La o zi după ultima mea vizită s-au deschis și CATACOMBELE BRAȘOVULUI, Dupa ce am sa le vizitez voi adauga completari la acest articol.