Traseul prezentat mai jos ne poarta prin istoria religioasa a Parisului si ne va prezenta relatiile de-alungul timpului dintre cele 3 credinte monoteiste : crestinism ( catolicism vs protestantism), islamism si iudaism.

• PLACE DE LA BASTILLE – Intr-un articol trecut am vorbit in detaliu despre Revolutia Franceza de la 1789, revolutie care a inceput cu cucerirea si arderea inchisorii regale a Bastiliei. La data de 14 iulie 1789 Bastilia este cucerita, iar in amintirea acelei zile se serbeaza Ziua Nationala a Frantei.

In aceasta piata se afla inchisoarea Bastilia din care azi nu a mai ramas nimic. La metroul parizian care deserveste statia Place de la Bastille se poate vedea o insemnare si cateva pietre din vechea fundatie a Bastiliei.

In piata se gaseste o coloana de piatra inalta de 51,5 m si care are in varf statuia „spiritului libertatii”. Aceasta coloana  a fost ridicata in memoria revolutinarilor francezi din anul 1830.

• MUSEE CARNAVALET – este un muzeu dedicat istoriei Parisului. Acest muzeu este in renovare si cred ca pentru urmatorii 2 ani nu se poate vizita, fiind inchis publicului.
• MUZEUL DE ARTA SI ISTORIE A IUDAISMULUI – este un muzeu foarte interesant care te poarta prin istoria evreilor dupa cucerirea romana. In acelasi timp gasesti aici explicatia simbolurilor, ritualilor si a sarbatorilor evreiesti principale. In mod deosebit m-au impresionat imaginile cu sinagogile evreiesti din fostul oras romanesc Cernauti, imagini prezentate la sectiunea dedicata evreilor din statele fostei URSS.

Aici am aflat si istoria evreilor din Franta.

Dupa distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr. si desfiintarea statului Israel de catre Imperiul Roman, evreii au fost risipiti prin tot imperiul. O parte din ei s-au asezat pe teritoriul Frantei de astazi, astfel incat aflam ca inca din anul 582 la Paris exista o sinagoga evreiasca. Pana la inceputul dinastiei Merovingiana (639 – 752) comunitatea evreiasca a cunoscut o perioada infloritoare. Odata cu instalarea dinastiei Carolingiene si formarea Imperiului Carolingian (752 – 987) comunitatea evreiasca se va dezvolta din nou. Prin reformele sale, regele Carol cel Mare (768 – 814) a permis evreilor sa aiba acces la scolarizare si la practicarea oricarei profesii. Aceste reforme vor duce la dezvoltarea comertului in tot imperiul sau.

In anul 800 Carol cel Mare este incoronat imparat de catre Papa Leo al III lea, astfel ca Imperiul Carolingian s-a dorit sa fie continuator al Imperiului Roman de Apus. Imparatul Carol cel Mare a extins teritoriul Frantei ocupand mare parte din teritoriile de astazi ale Italiei, Sloveniei, Austriei, Elvetiei, Germaniei, Poloniei, Belgiei  si Olandei.

In timpul domniei sale, Franta s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere economic, militar si social. Astfel Carol cel Mare a intemeiat primele scoli care erau deschise pentru studii tuturor copiilor indiferent de clasa sociala. In acelasi timp a sprijinit raspandirea credintei crestine si a acordat cum spuneam libertate comunitatii evreiesti. Prin diplomatia sa Carol cel Mare a stabilit relatii de prietenie si cu califii arabilor printre care cunoscutul Calif, Harun Rasid al Bagdadului. Acesta din urma a permis regelui francez constructia de manastiri si spitale pentru pelerini la locurile sfinte din Ierusalim, locuri aflate sub ocupatie araba.

Prabusirea Imperiului Carolingian a facut ca statutul privilegiat al evreilor sa fie pierdut. In timpul dinastiei Capetatiane (987 – 1328) comunitatea evreiasaca a avut mult de patimit. Franta care era o tara puternic catolicizata a pus in practica toate cerintele Papei de la Roma de ai persecuta pe evrei si mai apoi pe protestanti. Averile si proprietatile evreilor au fost confiscate de regii capetieni ai Frantei. Apoi evreii au fost expulzati si omorati pe unde erau prinsi.

De exemplu Cruciada I din anul 1096, cruciada pornita la initiativa bisericii ctatolice a facut ca evreii din Franta sa fie persecuati de cruciati. In anul 1171 la Blois au fost omorati 32 de evrei. Ofensiva bisericii catolice impotriva comunitatii evreiesti in secolul al XIII lea a culminat cu al IV lea Consiliul de la Latran din anul 1215. Aici, puterea catolica a cerut ca evreii sa poarta imbracaminte distincta ca sa fie recunoscuti de cei din jurul lor. Aceasta cerinta a fost pusa in practica la toate comunitatile evreiesti din Occident. Tot la acest Consiliu biserica catolica a stabilit ca  cei care vor fi prinsi ca citesc din Biblie sa fie omorati cu pietre de catre soldati. In anul 1306, regele Frantei Philip al IV lea cel Frumos din dorinta de a-si umple visteria goala a expulzat pe evrei din Paris, le-a luat casele, averile si afacerile facandu-le propietate regala. Acelasi lucru il va face si cu Cavalerii Templieri un an mai tarziu asa cum vom vedea mai jos.

La 28 iulie 1315 regele Ludovic al X lea (1314 – 1316) avand nevoie de banii evreilor emite un decret prin care li se permite intoarcerea la vechile lor mosteniri. In timpul razboiului de 100 de ani in anul 1394, regele Charles al VI lea ii expulzeaza pe evrei din teritoriile Frantei. O parte din evreii expulzati se stabilesc in Spania.

In anul 1492 regii catolici spanioli Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia ii vor expulza pe evrei din teritoriile spaniole cu aceasta ocazie incepand a doua mare migratie a evreilor.

In Franta, abia in a doua jumatate a secolului al XVII lea se va forma o noua comunitate evreiasca in provinciile Alsacia si Lorena. La 17 martie 1808 imparatul Napoleon Bonaparte va semna decretul ce va permite organizarea cultului evreiesc in Paris si in Franta.

• RUE DU TEMPLE – este o strada a cartierului Marais din Paris care si-a luat numele de la Cavalerii Templieri stabiliti in Franta in anul 1146.

 In anul 1146 cavalerii templieri au ajuns la Paris si au infiintat un cartier numit Vieux Temple (Templul Vechi). In anul 1150 Ludovoc al VII lea (1137 – 1180) rege din dinastia Capetiana ( 987 – 1328) le-a dat templierilor un teren mlastinos in nordul orasului unde au intemeiat Noul Templu. In prezent zona poarta numele de “Marais”, adica “mlastina”. La sfarsitul secolului al XII lea templierii ocupau zona marginita de Rue Beranger la N, Rue du Temple la V, Rue de la Verrerie la S si Rue Vieille la E.

Cand regele Ludovoc al VII lea a plecat in a doua Cruciada impotriva musulmanilor a lasat visteria regala in grija templierilor. Pe locul actualului ”Square du Temple” se ridica o fortareata cu ziduri si un pod mobil la poarta. In interiorul fortaretei templierii vor construi o biserica dupa modelul Bisericii Sfantului Mormant, Turnul Cezarului si Turnul Templului. Astazi nu a ramas nimic din constructiile templierilor, ci doar numele strazilor care amintesc istoria lor.

In anul 1307 regele Frantei Philip al IV lea cel Frumos care vroia tezaurul si bogatiile templierilor i-a atacat cu armata noaptea in somn si le-au ars conducatorii pe rug. Acesta a fost sfarsitul Templierilor de pe teritoriul Frantei.

Dupa alungarea templierilor cartierul a fost cedat Cavalerilor Ospitalieri ai Sf.Ioan (Ordinul Cavalerilor de Malta). Aici exista o biserica a acestui ordin de cavaleri numita Eglise Sainte – Elisabeth. Aceasta  biserica a fost sfintita in anul 1648 de Paul de Gendi, viitorul cardinal al Parisului. Devastata in timpul Revolurei Franceze, biserica a fost restaurata in 1829. Aici se gasesc tablori si ornamente preotesti din timpul Evului Mediu si al Renasterii. Si astazi biserica apartine Cavalerilor Ospitalieri ai Sf.Ioan (Ordinul Cavalerilor de Malta)

• LA MAISON DU NICOLAS FLAMEL – este cea mai veche casa din Paris fiind construita in anul 1407 de scriitorul si profesorul Nicolas Flamel (1330 -1418). Adresa acestei case este 51 Rue de Montmorency.

Pe casa sa este scris in franceza urmatorul text (traducere personala) : „Noi, ce traim in aceasta casa construita in 1407, suntem rugati sa spunem in fiecare zi „Tatal nostru” si „Ave Maria” rugandu-l pe Dumnezeu ca prin Harul Sau sa ierte pe saracii pacatosi si pe morti”.

• EGLISE SAINT-EUSTACHE – este o biserica renascentista construita intre anii 1532 – 1567. Interiorul bisericii este asemantor cu cel al Catedralei Notre Dame fiind format din 5 nave. Arcele, stalpii, colanele din interior si vitraliile fac ca aceasta biserica sa fie considerata una din cele mai frumoase biserici din Paris. In aceasta biserica a fost inmormantat Moliere, iar cardinalul Richeliu a fost botezat. Intrarea este libera.

• SAINT-JACQUES TOWER – Acest turn nu este deschis vizitei publicului fiind o ramasita a unei vechi biserici crestine din anul 1523. Dupa Revolutie, biserica a fost distrusa astfel incat din ea a ramas turnul actual. La parterul turnului se gaseste o statuie ridicata in cinstea lui Blaise Pascal, care facea in acest turn experimente barometrice. Blaise Pascal (1623 – 1662) a fost matematician, fizician, filozof si scriitor care a lasat omenirii Legea lui Pascal, principiul vaselor comunicante, calculul presiunii hidrostatice, teoria probabilitatilor, etc.

Alte poze :

• SAINT-GERMAIN-l’AUXERROIS

In timpul dinastiei de Valois aceasta biserica a devenit preferata regilor care veneau aici la slujba. Cel mai important eveniment istoric avut aici (de trista amintire) este „Noaptea Sfantului Bartolomeu”. Cand clopotele bisericii au inceput sa bata, a inceput masacrul protestantilor din Paris de catre armata regala.

Dupa Revolutia Franceza biserica a fost folosita ca hambar pana ce a fost renovata si o vedem asa cum este astazi.

Pana la desfiintarea Imperiului Roman de Apus in anul 476, teritoriul Parisului se afla sub ocupatia romana si implicit mostenise religia crestina a Episcopului de Roma. Cert este ca pe tronul Parisului va urca un rege pagan, Clovis. In anul 496 francii lui Clovis sunt amenintati de triburile germanice. In batalia de la Tolbiac regele franc Clovis era pe punctul de a pierde batalia cu germanii. In acest moment Clovis va adresa o cerere Dumnezeului crestin spunand ca daca va castiga batalia va crede in El si II va sluji toata viata. Si cererea i-a fost asculatata de acest Dumnezeu crestin, asa ca regele franc a castigat batalia.

Marcat de cele intamplate in ziua de Craciun a anului 496 in catedrala de la Reims, regele Clovis si cei 3000 de osteni ai sai vor fi crestinati prin botez. Astfel se poate spune ca de la 25 decembrie 496 Franta a devenit o tara crestina, iar crestinismul a devenit religia oficiala a tuturor regilor si imparatilor Frantei.

In anul 1521 ideile Reformei initiate de Martin Luther (1483 -1546) s-au raspandit din Germania si in alte tari printre care si Franta. In Franta in urma marilor descoperiri geografice comertul incepea sa isi revina ceea ce a facut ca puterea regala franceza din secolul al XVI lea sa se intareasca. Aceasta intarire a puterii regale in Franta, putere regala sprijinita de biserica catolica a facut ca nobilii din SV Frantei sa isi doreasca sa devina independenti ca cei din Germania. In acest sens ei au imbratisat ideile Reformei pentru a putea lupta impotriva regelui si a pune mana pe intinsele averi si bogatii ale bisericii catolice. Orasenii din Paris au imbratisat si ei ideile Reformei, astfel ca au devenit protestanti. Protestantii erau numiti in Franta „hughenoti”.

Astfel in a doua jumatate a secolului al XVI lea in Franta s-au format doua tabere : tabara hughenotilor formata din nobilii din SV Frantei si oraseni precum si tabara catolica formata din nobilii din N Frantei si clerul catolic. Intre aceste 2 tabere au avut loc intre anii 1562 – 1598 razboaiele civile din Franta.

In anul 1533 Catherina de Medici devine sotia regelui Frantei, Henric al II lea. Caterina de Medici s-a nascut la Florenta in anul 1519 fiind fiica lui Lorenzo al II lea de Medici. Ramasa orfana la 3 saptamani este luata in grija de Papa Leon al X lea unchiul ei. Din casatoria cu regele Frantei vor rezulta 3 baieti si cateva fete care vor juca un rol important in timpul razboaielor civile religioase.

In anul 1569 fiul Catherinei, Francois al II lea cu probleme grave de sanatate si avand doar 15 ani este inlocuit la domnie cu o Regenta a Ducelui de Guise catolic infocat. Moartea lui Francois al II lea un an mai tarziu deschide calea la tron fratelui sau, Carol al IX lea. Pentru ca acesta avea doar 10 ani conducerea Frantei revine reginei mama Catherina de Medici. Satuli de raboaiele civile,  in anul 1570 Carol al IX lea devenit intre timp rege semneaza o intelegere cu amiralul Coligny liderul hughenot. Cu aceasta ocazie Catherina de Medici ofera mana ficei sale Margareta de Valois care era catolica regelui hughenot al Navarei, Henric al III lea.

In anul 1561 in Franta existau in jur de 2 milioane de hughenoti. Catherina de Medici ii invita pe hughenoti la Paris pentru a lua parte la nunta ficei sale cu regele hughenot. In noaptea de 23 spre 24 august 1572 cunoscuta in istorie ca „Noaptea Sfantului Bartolomeu”, Cateherina de Medici si fiul sau au dat ordin ca toti hughenotii sa fie omorati noaptea in somn.

Razboaiele intre hughenoti si catolici se vor termina in anul 1598 cand regele Henric al IV lea de Bourbon (1589 – 1610) va proclama Edictul din Nantes prin care asigura hughenotilor libertatea credintei.

• GRAND MOSQUEE DE PARIS

Istoria musulmanilor din Paris incepe in anul 1609 odata cu decretul de expulzare din Spania, decret emis de regele catolic Filip al III lea. La acea vreme mai ramasesera in Spania in jur de jumatate de milion de musulmani. Expulzarea musulmanilor a insemnat un dezastru pentru Spania care a ramas in urma cu dezvoltarea economica si militara fata de celelalate puteri europene. Musulmanii erau foarte buni agricultori si mestesugari. Pe de alta parte ei erau si profesori, doctori, matematicieni.

Astfel mare parte din musulmani se vor refugia pe teritotiul Frantei. Istoria constructiei unei moschei la Paris si al unui Institut Islamic a aparut inca din anul 1849. In timpul primului razboi mondial musulmanii din coloniile franceze s-au inrolat in aramata franceza si au contribuit la victoriile Frantei. Pentru acest lucru in anul 1922 au fost aprobate lucrarile la constructia Institutul Musulman al Moscheii din Paris.

• CATACOMBS OF PARIS – Pentru ca cimitirile Parisului devenisera pline de-alungul timpului, in anul 1786 a inceput o lucrare laborioasa care a durat in jur de 15 luni. Folosindu-se de vechile cariere formate din excavatiile de la poalele dealurilor Montparnasse, Montrouge si Montsouris, au fost aduse milioane de cranii si oseminte din cimitirele Parisului. Acestea erau aduse noaptea si aranjate frumos de-alungul galeriilor subterane.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial trupele Rezistentei Franceze isi aveau in catacombe punctul de comanda. Astazi, aceste catacombe se pot vizita. La intrarea in catacombe se vad scrise deasupra usii de intare cuvintele : „Opreste-te! Acesta este tinutul mortii”. In interiorul catacombelor gasiti inscriptii care arata de unde provin oasele si citate din Biblie referitoare la moarte si la viata.

P.S. Prin prezentarea acestor obiective turistice am cautat pe scurt sa facem un tur de forta prin istoria celor 3 religii monoteiste si interactiunile dintre ele. Prin politica dusa de regii Frantei, inca de la intemeiere tara a fost preponderent de religie catolica. Am vazut mai sus cum in numele credintei catolice s-au organizat Cruciade si persecutii ale credintelor protestante, musulmana si iudaica.

Si totusi Franta, conform statisticilor neoficiale este formata astazi din 51 % catolici dintre care doar jumatate se declara practicanti. Am vazut intr-un articolul trecut ca ideile iluministe si apoi cele comuniste pe fondul abuzurilor practicate de conducatorii bisericii catolice din acea vreme au adus ateismul in Franta.

Oare ce va fi in viitor?…