Astazi vom afla trecutul istoric al orașului Veliko Târnovo, capitala fostului Țarat vlaho bulgar.

Vom pleca din București pe traseul București – Giurgiu – Ruse – Ivanovo, iar primul popas îl vom face la Bisericile săpate în stâncă de la Ivanovo. Aceste biserici săpate în stâncă fac parte din patrimoniu mondial Unesco și se găsesc în Parcul Natural Rusenski Lom.

Parcul este situat la 20 km sud de Ruse, iar numele său provine de la râul Rusenski Lom – unul din afluenții fluviului Dunărea. Acest parc a fost declarat arie protejată în anul 1970 și are o suprafață totală de 3408 hectare. În parc se găsesc în jur de 70 de specii de mamifere dintr-un total de 90 câte sunt pe teritoriul Bulgariei. Deasemenea intalnim multe specii de pasari.

În cadrul parcului se găsesc amenajate câteva trasee turistice, trasee ce te poartă prin canionul și pădurile râului omonim. Cele mai importante obiective antropice sunt : Bisericile săpate în stâncă și Cetatea Medievală Cerven. La aceste locuri frumoase se mai adaugă și Peștera Orlova Chuka – cunoscută pentru resturile de oameni preistorici și resturile de urși de peșteră, găsite aici.

BISERICA SĂPATĂ ÎN STÂNCĂ  Sf. Arhangheli Mihail și Gavril ”

Mănăstirea săpată în stâncă cu hramul „Sf Arhangheli Mihail și Gavril ”este situată la 22 km de orașul Ruse, în apropierea satului Ivanovo. Drumul este asflatat, iar la capăt este prevazut cu o parcare pentru mașini. Accesul la biserică se face pe treptele săpate în stâncă.

Biserica a fost declarată mănăstire în anul 1920 de către călugărul Joachim, care ulterior a devenit Patriarh al Bulgariei. Țarii valahi Ioan Assan al II-lea (1218-1241), Ioan Alexandru (1331-1371) și alți reprezentanți ai curții țariste s-au numărat printre cei ce au facut donații acestui lăcaș de cult. Mănăstirea unește mai multe camere săpate în stâncă. Aici sunt păstrate fresce specifice artei bisericești bulgare din secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Inscripțiile de pe pereții camerelor oferă informații despre evenimente istorice importante.

În secolul al XIV-lea, mănăstirea a devenit centrul hesychasmului – un curent mistic de rugăciune profundă apărută în creștinismul ortodox.

Frescele din această biserica sunt renumite în lume, astfel încât au fost incluse în Patrimoniul Mondial Unesco.

PODUL BELENSKI

De la Ivanono ne continuăm drumul spre Veliko Târnovo nu înainte de a vedea pe partea dreaptă a șoselei, în localitatea Biala, podul Belenski. Acest pod în arc este unul dintre cele mai cunoscute poduri din Bulgaria. Podul din beton traversează râul Iantra și a fost construit între anii 1865-1867 din ordinul lui Mithat Pașa. Are 276 m lungime, 9 m lățime, iar toate cele 14 arcade sunt decorate cu imagini în relief ale diferitelor animale. Creat din piatră sculptată din calcar local, Podul Belenski este astăzi zonă pietonală. După inundațiile din anul 1897, 8 arcade din partea centrală au fost distruse de viitură.

Râul Iantra este un râu cu o lungime de 251 km și izvorăște din Trecatoarea Șipka curgand printr-o vale strâmtă,  vale care la Veliko Târnovo se transformă într-un frumos defileu. În defileul de la Târnovo, malurile râului sunt ca niște scări uriașe de piatră pe care s-a construit orașul. Peșterile din canion păstrează urme ale locuitorilor înca din neolitic. Meandrele făcute de râu în canionul de la Târnovo par ca trupul unui șarpe încolăcit. Legenda foarte asemănătoare cu alte legende din folclorul românesc ne vorbește despre un balaur, care lovit de moarte de un voinic din zona Târnovo s-a zvârcolit astfel încât și-a lăsat urmele în lut. În aceste urme s-au adunat apoi apele Iantrei. Râul a fost martor al stapânirii trace, romane, vlahe, otomane și bulgare asupra orașului.

VELIKO TÂRNOVO

În oraș putem să admirăm casele boierești din jurul anului 1800, construite dintr-un amestec de stil balcanic cu otoman, astfel încât vizita acestui oraș te transpune într-o lume de mult uitată. Aceste case vechi se îmbină armonios cu restul caselor moderne. Numărul mare de terase, prezența românilor aflați în vizita fac ca să te simți ca acasă.

Așezată pe colinele Tareveț, Trapezita, Momina Krepost si Sveta Gora, pe ambele maluri ale râului Iantra, cetatea Tsarevets ocupă o suprafată de 110.000 de metri pătrați, fiind întărită cu ziduri uriase cu o înălțime de peste 10 metri și o grosime de până la 3,40 metri.

În secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr., este semnalată o masă compactă de populaţie traco romană pe ambele maluri ale Dunării, cuprinzând Dacia, cele două Moesii – adică Dobrogea, Bulgaria până la Balcani şi Serbia cu văile Timocului şi Moravei.

Românii, continuatori ai daco geților, au reprezentat, pentru popoarele nou venite în Peninsula Balcanică (goți, huni. gepizi, avari, slavi) , elementul local, stăpânii regiunilor invadate de acestea. Populația traco romana este numită de bulgari drept element separat, fiind numiţi „vlahi”.

Primele specificări cu privire la români au fost făcute în legătură cu evenimentele din viaţa poporului bulgar. Statul bulgar a fost fondat în anul 679, prin invazia Moesiei Inferioare – unde, alături de români se  stabiliseră câteva triburi slave – de către Hanul Asparuh, şeful unei hoarde turcomane denumite „bulgari”. (Zona de așezare a bulgarilor fiind regiunea Varna și munții Stara Planina).

864 – hanul bulgar Boris (852 -889) se creștinează la Constantinopol și își ia denumirea de țar. Limba slavă este folosită ca limbă de cult alături de latină si greacă. Alfabetul chirilic se răspandeste la vlahi, sârbi, ruși. Religia creștina latină (catolică) raspandită în randul populației daco romane este înlocuită dupa modelul bisericii bulgare și adoptă limba slavă ca limba de cult.

681-1018, primul tarat bulgar cu capitala la Pliska, apoi la Preslav. Acest țarat bulgar a fost desființat de oștile Imperiului Bizantin.

Dominația bizantină va face ca dările să crească, iar bogațiile Bulgariei să meargă la Constantinopol. În plus oștenii bulgari sunt forțați să lupte alături de bizantini în luptele duse în Europa și Asia Mică. Drept urmare poporul bulgar se răscoală de cinci ori în perioada aceasta împotriva bizantinilor. Ultima răscoală condusă de doi feudali români din Târnovo, frații Petru și Asan, va duce la înfrângerea oștilor bizantine și la întemeierea Țaratul Româno – Bulgar cu capitala in actualul oraș Veliko Tarnovo.(1185 – 1250).

Această perioadă este perioada de glorie a capitalei Târnovo. Acum se vor emite monede, vor apare târguri, se vor dezvolta schimburile comerciale (mai ales cele cu orașele italiene), se vor ridica biserici și se vor edita în limba slavă foarte multe lucrări laice și religioase.

Țaratul româno bulgar va începe să își piardă din putere și influență odată cu moartea ultimului mare conducător, Ioan Asan al II lea (iunie 1241), astfel încât în perioada următoare va fi nevoit să se despartă în formațiuni statale de sine stătătoare. Ioan Asan al II lea în timpul domniei sale va reveni la religia ortodoxă și va institui patriarhul de la Tarnovo. (unul din conducătorii anteriori ai țaratului, Ioniță cel Frumos trecuse la catolicism). Ultimul rege Asănesc va domni până în anul 1280, când locul său va fi luat de un țar de origine cumană.

Scindarea țaratului se va face în timpul domniei lui Ioan Alexandru (1331 – 1371). Fiul său Ivan Sisman va prelua țaratul de la Târnovo, iar celalalt fiu Ivan Stratimir va prelua Țaratul de Vidin. De precizat ca țarul Ioan Alexandru era ginerele domnitorului Basarab I, întemeietorul statului medieval Țara Românească cu capitala la Câmpulung Muscel.

Peste aceste necazuri ale țaratului a apărut și pericolul năvălirii tătarilor. Un document grecesc descoperit în Biblioteca Vaticanului și o cronică al marelui vizir al Persiei Mongole, ne spun că armatele mongole (care între timp ocupaseră Panonia și trecuseră prin teritoriile românești spre peninsula Balcanică) au întâmpinat rezistența vlahilor la Târnovo și rezistența românilor la Chilia dunăreană. Invazia turcilor selgiucizi la mijlocul secolului al XIV lea va face ca rând pe rând aceste mici formațiuni statale să fie cucerite.

1393 – Bulgaria este cucerită și transformată în pașalâc de către turcii otomani, conduși de sultanul Baiazid I. Ultimul țarat bulgar, Țaratul de răsărit cu capitala la Târnovo va capitula în acest an, astfel ca orașul Târnovo va fi cucerit și distrus de oștile turcești.

Nici intervenția statelor creștine europene nu va avea succes, astfel că în anul 1396 în Bătălia de la Nicopole (unde a participat si domnitorul român Mircea cel Bătrân, între a cărui granițe se găsea si Cadrilaterul), creștinii vor fi înfrânți, iar Bulgaria va fi împărțită în trei sangiacuri (provincii) turcești.

Pe fondul slăbirii puterii turcilor otomani ca urmare a

• victoriei coaliției creștine a Spaniei, Veneției și a Statului Papal (bătălia de la Lepanto din 1571),
• victoria armatelor persane în Asia Mică,

bulgarii vor intensifica răscoalele împotriva turcilor. Orașul Târnovo va conduce cele două răscoale importante din anii 1598 și 1686. Aceste răscoale vor fi reprimate cu cruzime de către turci, iar orașul  Târnovo va avea mult de suferit.

Epoca Renașterii Naționale a Bulgariei a venit în urma Războiului de Independență ruso – româno -turc, început la 12 aprilie 1877. La 3 martie 1878 în satul San Ștefano, turcii semnează capitularea, iar Bulgaria devine liberă. De la Veliko Târnovo va fi proclamat statul bulgar, aici va fi redactată Constituția țării și pentru scurt timp va fi capitala Bulgariei. Cu toate acestea noua capitală a Bulgariei libere a fost aleasă la Sofia.

În vechea cetate Tsarevets cum spuneam se pot admira zidurile ; Ansamblul Patriarhal (aflat în cel mai înalt punct al dealului Tsarevets) care cuprinde o biserica ale cărei picturi murale interioareau fost refăcute într-un stil foarte modernist și Turnul lui Baldwin de Flandra.

Baldwin de Flandra a fost unul dintre conducătorii Cruciadei a IV a, cruciadă care a condus la cucerirea Constantinopolului de către armatele creștine apusene. Cu sprijinul Papei și aL Venețienilor, Baldwin de Flandra va deveni primul împărat latin al Constantinopolului. În urma unei bătălii purtate cu Ionița cel Frumos, fratele lui Petru si Asan, Baldwin de Flandra va fi capturat, închis în turnul din cetate și apoi executat.

PODUL VLADISHKI

Podul Vladishki a fost construit în anul 1774 și leagă malurile râului Iantra între dealurile Tsarevets și Trapezitsa. În Evul Mediu în această parte a orașului au fost amplasate unele dintre cele mai reprezentative mănăstiri și biserici – „Sf. Parascheva ”,„ Sf. George ” și „Marea Lavră ”. Construit pe o fundație de piatră solida, podul are construit un culoar pietonal din lemn. Acest pod a fost finanțat de către episcopii de Târnovo. Astăzi podul este restaurat și declarat monument istoric. Până în anul 1935 a fost singurul pod care făcea legătura cu satul Arbanasi.

SATUL ARBANASI

Lăsăm orașul în urmă și ne îndreptam către Arbanasi, unul din cele mai vechi sate pitorești din Bulgaria. Acesta este situat pe un platou de piatră cu același nume. Satul este atestat documentar în secolul al XV lea de către creștinii bulgari, greci și albanezi colonizați de către sultanul otoman Soliman Magnificul, sultan care cedase Marelui Vizir Rustem Pașa acest sat și cu împrejurimile. Coloniștii au fost scutiți de dări către sultan și au început să prospere datorită comerțului cu otomanii. În secolele XVII și XVIII aici s-au stabilit nobilii bulgari care și-au construit conace somptuoase. Multe conace și clădiri au fost distruse de raidurile bandiților turci, astfel că în prezent au rămas doar câteva edificii.

MĂNĂSTIREA MAICII DOMNULUI

După cucerirea otomană a cetății Veliko Târnovo, în Arbanasi au supraviețuit distrugerilor turcești căteva clădiri. Una dintre acestea a fost această mănăstire. În anul 1680 a fost construită noua biserica a mănăstirii care s-a păstrat până astăzi. Pentru că bisericile creștine pe timpul stăpânirii otomane trebuiau să nu iasă în evidența prin construcția lor, această nouă biserică a fost construită foarte simplu la exterior. Picturile întunecate de fumul lumanarilor sunt cele originale și au fost pictate în anul 1887. Aici se găsește  Sf icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu 3 maini.