În rândurile de mai jos am să prezint cateva obiective turistice din vechiul ținut al Țarii Făgărașului, parcurse de mine cu ocazia mai multor vizite.

TRASEUL urmat a fost :

FILE DE ISTORIE – ȚARA FĂGĂRAȘULUI si CETATEA FĂGĂRAȘULUI

În anul 1222 – menționarea „Țării Românilor” (Terra Blachorum), un district cu o puternică populație românească în regiunea Sibiu – Făgăraș, așa cum apare atestat într-un document maghiar prin care se întăreau privilegiile cavalerilor teutoni, așezați în Țara Bârsei.

În anul 1224 – regele ungar Andrei al II lea acordă ca privilegiu sașilor colonizați dreptul de “a folosi padurile românilor și ale pecenegilor”

11 martie 1291 – Prima atestare documentară a Fagărașului. Românii din Transilvania sunt menționați pentru prima oară ca participanți, alături de toți nobilii, de sași și de secui, la dieta specială convocată de regele Andrei al III lea al Ungariei, la Alba Iulia (1290 – 1301)

Între anii 1368 – 1452 Țara Făgărașului  va aparține de Țara Românească.

În anul 1365 domnitorul Țării Românești, Vladislav Vlaicu primește de la regele Ungariei, Ludovic de Anjou cu titlul de „ducat” Amlașul și Făgărașul, iar cu titlul de „banat”, Severinul. În schimbul acestor teritorii domnitorul Vladislav trebuia să devină vasal regelui Ungariei. Spre sfârșitul vieții domnitorului Vladislav Vlaicu în urma unui război între Țara Românească și Ungaria, Țara Făgărașului, Amlașul și Severinul vor intra sub ocupația maghiară. Nepotul lui Vladislav, Dan I (1383 – 1386) va reuși să recucerească aceste teritorii de la maghiari în timpul domniei sale.

Astfel domnitorul muntean Mircea cel Bătrân în anul 1391  se intitula : “Io Mircea Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn și voievod a toată Țara Românească, începaând de la munți până la marginile părților tătăreștiși domn de veci a toată Țara Făgărașului”. La 7 martie 1935 în tratatul încheiat la Brașov, formula titlului domnesc era : “Voyvoda Transalpinus, dux de Fogaras et Banus de Zewrin”.

Unii istorici români precum Dimitrie Onciul și CC Giurescu sunt de părere că ducatul Amlașului și Țara Fagărașului au fost ale Țării Românești înca din timpul domniei lui Basarab I.

În anul 1467 regele ungar Matei Corvin dispune ca provinciile Făgăraș și Amlaș să fie cedate scaunelor săsești. Ele devin astfel proprietatea Universității Săsești din Transilvania. În jurul anului 1500 Țara Făgărașului va fi în stăpânirea principilor Transilvaniei.

În anul 1918 Țara Făgărașului revine României.

Numele ORAȘULUI FĂGĂRAȘ se pare că este legat de abundența pădurilor de fag din vechime, păduri care erau numite de către unguri “ păduri ale vlahilor”

Cercetările arheologice asupra cetății Făgărașului au fost efectuate de către arheologii Maria si Nicolae Pușcașu, precum și de autorul proiectului de restaurare al cetății, arhitectul Eugen Chefneaux. Săpăturile arheologice au făcut să fie scoase la lumină o fortificație din lemn și pământ ce datează din secolele XII – XIII, peste care avea să fie ridicată o fortificație de piatră la începutul secolului XV. Atestarea documentară a cetații se face in anul 1455 când este amintit un castelan de Făgăraș și în 1456 când fortificația de piatră este amintită într-un document emis de domnitorul român Iancu de Hunedoara. Voievodul transilvanean Stefan Mailat (1528 – 1541) va transforma cetatea în castel, întarind-o cu ziduri exterioare și șanțuri cu apă. Ulterior rolul de luptă al cetății va scădea, devenind în cele din urmă castel de reședință pentru domnitorii români ce au stăpânit Țara Făgărașului. Amintim pe Nicolae Alexandru Basarab, Vladislav Voda, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara.

În anul 1599 în timpul luptei lui Mihai Viteazul cu Andrei Bathory pentru ocuparea Transilvaniei, cetatea Făgărașului va fi ocupată de Mihai și folosită ca adăpost pentru familia sa.

Domeniul cetății Făgăraș, domeniu care cuprindea localitățile Făgăraș, Comana și Porumbacu va fi administrat în secolul al XVII lea de către soțiile principilor transilvăneni : Gabriel Bethlen (1613 – 1629), Gheorghe Rakoczi I (1630 – 1648), Mihail Apafi ( 1661 – 1690).

După trecerea Transilvaniei sub stăpânirea austriacă, condițiile țăranilor și a boierilor se înăspresc. Astfel apar noi biruri, recrutări pentru armată, iar țăranii devin iobagi. Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crisan cuprinde Țara Făgărașului. Mulți transilvăneni români supusi persecuțiilor reușesc să fugă peste munți în Țara Românească.

Amintim printre acești fugari pe marele nostru călător Ion Codru Drăgușanu (1818 – 1884). Plimbările sale prin Europa au fost consemnate în cartea „Peregrinul transilvănean”. El va traduce o carte de gramatică românească și va fi unul din participanții activi la Revoluția din 1848. El va fi străbunicul matern al regretatului Ion Rațiu.Un alt român din Făgăraș este dascălul lui Mihai Eminescu de la Cernăuți, Aron Pumnul (1818 – 1866).

În cadrul cetății se gasește și Muzeul Țării Făgărașului. În orașul Făgăraș se găsește și casa unde a locuit Inochenție Micu, autor al primului program și martir al luptei naționale a românilor transilvăneni.

Deasemnea se remarca Biserica Franciscană și Biserica Ortodoxa Sf. Nicolae ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1697).

După această scurtă prezentare istorică începem descrierea principalelor obiective turistice.

Am plecat din București pe traseul Ploiești – Predeal – Râșnov – Făgăraș – Avrig, străbătând în prima parte satele de munte : Poiana Mărului, Șinca, Ohaba, Sercaia (DN73A) și am oprit la primul nostru obiectiv MANASTIREA RUPESTRĂ DE LA ȘINCA VECHE.

Manastirea rupestra Sinca Veche este un vechi lăcaș de cult situat la 45 kilometri de Brasov si la 22 kilometri de Fagaras. Se spune că lacașul de cult săpat în piatră ar fi un loc de reculegere și un important centru energetic din țara noastră. Turla bisericii ridicată din interior este o turlă fără acoperiș, prin care  se strecoară o rază de lumină care cade chiar pe altar. Așezământul mai este numit și „Templul Ursitelor”, având o vechime de aproximativ 7.000 de ani.

Legendele și tradițiile locului spun că aici au avut loc fenomene paranormale și tot felul de viziuni. Localnicii și alte persoane care l-au vizitat susțin că în acest loc visele se indeplinesc dacă ai inima curată și trebuie să fii asezat în turla fără acoperiș de unde se vede cerul.

Localitatea Sinca Veche este atestată documentar din anul 1476, desi ea este o veche asezare a dacilor (sec.IV -III i. Hr). Aici s-au gasit monede din timpul împaratului roman Tiberiu. În anul 1761 din ordinul împărătesei Maria Tereza a Austriei, au fost omorâti o parte din preoții și călugării ortodoxi. În acele vremui de restriste pentru neamul românesc s-au construit doua biserici rupestre ortodoxe. Acestea au fost locuite până în anul 1900 după care au rămas in paragină. În anul 2005  fundatia cultural ortodoxa – „Maica Sfanta – Bucuria neasteptata” a construit aici o manastire noua cu hramul „Sf Nectarie” și care în prezent se ocupă de restaurarea manastirii rupestre.  Din anul 2009 această mănăstire a devenit mănăstire de maici.

Cu bateriile încărcate cu energie am plecat spre singura moară de apă funcțională din Țara Făgărașului, MOARA DE LA OHABA.

Moara cu apa de la Ohaba a fost construita in anul 1873, iar proprietarul actual face parte din a patra generație care duce tradiția familiei mai departe. La ora actuală este singura moară cu apă functională din Țara Făgărașului. Pe timpul comuniștilor bunicul proprietarului a facut ani grei de pușcarie pentru că nu a vrut să cedeze moara. Unica sursă de energie este debitul de apă , tot ansamblul de punere în miscare și de funcționare fiind pe curele si role din lemn. „Am încercat să o păstrăm și să o conservăm așa cum a fost, fără nici o îmbunătățire” îmi spune gazda mea în 2012. Toate piesele sunt originale și datează din anul 1873. Pentru măcinat grânele se folosec doua pietre de moară: una fixa și una mobilă, (cea mobilă se învârte și zdrobește graunțele). Aceste pietre sunt fabricate la Lyon, în Franța în anul 1873 și nu au fost schimbate niciodată. Reparația lor se face cu niste ciocane speciale care întrețin rizurile care macină boabele. Cu aceste pietre de moară și cu ajutorul separatorului se poate măcina grâu pt a obține trei tipuri de făină și se poate măcina și porumb pentru a obține mălai. Cu ajutorul unui șurub se ridică piatra mobiăa de pe piatra fixă și în funcție de înaltime se obține granulația dorită. Curelele sunt uriase și făcute din textură de cauciuc.

În curtea unde se găsește moara cu apa se află și pensiunea numită foarte sugestiv „Moara cu noroc”.

Cu informații noi despre cum se măcinau cerealele pe vremea strămoșilor ne îndreptăm spre cunoscuta rezervatie botanică POIANA NARCISELOR.

Poiana Narciselor se întinde pe o suprafață de 400 de hectare și este constituită de padurea de stejari seculari, aflată între satele Vad și Toderița. În poienile acestei păduri înfloresc în luna mai narcisele.

Rezervația mai este cunoscută și sub numele de Rezervația Naturală Dumbrava Vadului. Printre narcise se găsesc și alte flori ca irisul, galbeneaua salbatică, etc. În jurul datei de 21 mai de Sf. Împărați Constantin și Elena are loc Festivalul Narciselor.

Cu parfumul de narcise și lăcrămioare în nas plecăm spre următorul obiectiv, ORAȘUL și CETATEA FĂGĂRAȘULUI (descrise mai sus).

Părăsim Făgărașul și mergem paralel cu râul Olt spre Sibiu. Pe partea stângă a șoselei ne însoțește culmea puternică și crenelată a munților Făgăraș, iar pe partea dreaptă râul Olt și podișul Hârtibaciului, parte componentă a podișului Transilvaniei. La poalele acestui masiv se găsește localitatea Voila, loc de unde se desparte spre stânga un drum ce ne conduce spre satul Breaza și de acolo la cabana Urlea.

MANASTIREA BRANCOVEANU – Sambata de Sus

În imediata apropiere a comunei Voila ajungem în satul Sâmbăta de Jos unde ne oprim la cunoscuta herghelie cu cai din rasa lipițan, HERGHELIA SÂMBATA DE JOS.

Această herghelie a fost fondată în anul 1874 cu un efectiv de cai din rasa Lipițan proveniți de la Herghelia Lipica din Slovenia unde procesul de selecție pentru această rasă a început încă din 1580.

„Lipițanul este un cal cu o conformație armonioasă și elegantă. Este un cal blând, docil și supus, cu temperament vioi. Datorită eleganței sale și a temperamentului, Lipițanul este principala rasă care se utilizează la marile școli de dresaj academic din lume.„

Aici se găsește și CASTELUL BRUKENTAL, construit în secolul al XVIII lea.

După vizitarea simpaticilor căluți ne îndreptăm prin localitățile : Viștea de Jos, Ucea de Jos și Arpașul de Jos spre ruinele singurei mănăstire a ordinului călugaresc catolic al cistercienilor de pe teritoriul țării noastre.

ABATIA CISTERCIANĂ DE LA CÂRȚA

Ordinul cistercian a fost fondat în secolul al VI lea de Sfântul Benedict. Mai multe comunități de călugări se dezvoltă sub aripa cistercienilor. Bazele acestui ordin călugăresc au fost puse de abatele benedictin Robert de Molesme în pustia de la Cistercium / Dijon unde a construit o mănăstire alaturi de alți călugari cistercieni. (1098).

La formarea statului maghiar, triburile maghiare împreuna cu primul rege din dinastia Arpadiană s-au crestinat alegând credința catolică. Orientarea regilor ungari spre civilizația francezilor și mariajele cu prințesele franceze, au făcut ca pe teritoriul statului ungar (teritoriu ce cuprindea și Transilvania cucerită de la români), să apara primele mânăstiri cisterțiene. La noi în Transilvania prima mânăstire cisterciană a fost inființată la Igriș pe valea inferioară a râului Mures. (1179).

În anul 1202 călugării de la mânăstirea Igriș au întemeiat abația filială de la Cârța (Sibiu). La întemeiere abația de la Cârța a primit de la regele maghiar Andrei II (1205 – 1235) moșia Cisnadioara “ ținut luat de la vlahi în 1223”. În anul 1241 abația de la Cârța este distrusă de armata tătarilor, iar din anul 1242 a început reconstrucția sub forma goticului timpuriu. Stilul gotic timpuriu folosit la reconstrucția abatiei a fost influențat de cele două casatorii ale regelui Andrei II, cu o soție de neam germanic și una de neam valon. Fratele reginei germane va fi cel care îi va chema pe Cavalerii Teutoni în Țara Bârsei. Astfel, abația de la Carta va fi prima construcție gotică din Transilvania. Elementele arhitectonice ale acestui complex mănăstiresc constituie un material bogat pentru studiul stilului gotic burgund și împletirea lui cu arhitectura romanică.

La început cistercienii își construiau mănăstirile în locuri izolate și mlăștinoase. Felul lor de trai era destul de sărăcacios. Munceau toată ziua făcând pauze de rugăciune din 3 în trei ore, aveau un meniu vegetarian și disprețuiau bogăția. Cu timpul în urma privilegiilor si banilor obținuti această stare de pietate și de austeritate a început să dispară. În timp acești călugări au ajuns să aibă în subordine sate întregi. Acest trai luxos a făcut ca ordinul cistercienilor din Transilvania să fie desființaț de către regele maghiar Matei Corvin ( 27 februarie 1474 ) și biserica lor să intre intr-o stare de degradare.

Astăzi, biserica dintre ruine servește drept loc de închinare pentru comunitatea evanghelică din Cârța.

Mănăstirea era formată dintr-o curte dreptunghiulară, pe latura nordică fiind biserica, la sud și est chiliile monahale, iar la vest zidul de închidere.

Cu cunostințe noi părăsim mănăstirea și între satele Arpașu de Jos și Scorei o luam la stânga pe cunoscutul drum al TRANSFĂGĂRĂȘANULUI. (DN7C)

Prima localitate întâlnită este CÂRȚIȘOARA, locul de naștere al marelui călător român BADEA GHEORGHE CÂRȚAN.

Mai jos un citat din prefata cărții domnului profesor POMPILIU MANEA, „Peregrin pe 5 continente, Ed. Mediamira Cluj Napoca”

„Pe Badea Cârțan l-a mânat în luptă (curajul de a merge pe jos 45 de zile, prin țări străine, este o…adevărată luptă cu tine, ca bărbat) dorința de a-și cunoaște izvoarele istoriei neamului. A plecar spre Roma la 3 ianuarie 1896 și într-o zi cu frig blând dinspre sfârșitul lui februarie se afla la porțile Eternei Cetăți, salutând-o : Bine te-am găsit, Maică Roma!”. Și a plecat spre Columna lui Traian. A ajuns acolo, era singur și al nimănui, a îngenunchiat, a sărutat-o și cum s-a făcut seară s-a învelit cu cojocul și s-a culcat la poalele Columnei. N-a uitat, însă, ca să așeze lângă obeliscul lui Traian ofrandele pe care le adusese cu el : un pumn de „țărână”din Cârțișoara lui și unul cu grâul produs, prin truda lui, din același pământ. A doua zi dimineață, trecătorii au avut o revelație : un dac la picioarele Columnei! Ziarele au consemnat și ele „Un dac a coborât de pe Columnă!” Și s-au întrebat : Ce simbolizează pumnul de țărână și pumnul de grâu? Badea Cârțan le-a spus, ca să înțeleagă și ei că n-a venit degeaba pe jos, atâta drum lung și anevoios : „Înseamnă, frații mei, bunătate și înseamnă și recunoștință. Să nu uitați !””

Recomand ca locatie de cazare si restaurant Pastravaria Albota.

Ne luăm rămas bun de la Badea Cârțan și întorcându-ne pe drumul european E68 continuăm spre Sibiu, trecând prin localitatea Porumbacu – unul din punctele de acces spre vârful Negoiu din Făgăraș (2535 m). Ultima localitate din Țara Făgărașului este localitatea Avrig.

PALATUL BRUKENTAL DIN AVRIG

După ieșirea din Avrig șoseaua traversează Oltul și urcă în serpentine dealul ce desparte Țara Făgărașului de Depresiunea Sibiului.

P.S. Mulțumesc prietenului si colegului meu Theodor Negru pentru pozele frumoase de la abația Cârța si de la cetatea Făgărașului.