Dupa drumul parcurs alaturi de gasca IM Energy prin Clisura Dunarii si prezentat in articolul precedent ne-am cazat la Pensiunea Cheile Nerei din localitatea Sasca Romana. Vremea ne-a fost potrivnica in a doua zi a excursiei ; ploaia a curs fara incetare inca de la sfarsitul primei zile, lucru care a determinat reorganizarea traseului pentru ziua doi. Astfel in loc de parcurgerea integrala a Cheilor Nerei am parcurs numai unul din cele trei sectoare ale Cheilor Nerei si anume : Sectorul Podul Bei – Sasca Romana impreuna cu Lacul Ochiul Beiului si Cascadele Beusnitei.
…harta de la http://www.interferente.ro/parcul-national-cheile-nerei-beusnita.html
Raul Nera izvoraste din Varful Gozna care face parte din Muntii Semenic, se varsa in Dunare si are o lungime de 131 km. Intre localitatile Sopotul Nou si Sasca Romana pe o distanta de 22 km se intind cele mai lungi chei din tara noastra si anume CHEILE NEREI.
ACCES :
Accesul in Cheile Nerei se face din
- Tara Almajului prin localitatea Sopotul Nou
- Oravita prin comunele Sasca Montana si Sasca Romana
- Ciclova Romana – Ilidia – Socolari – Potoc.
La oricare punct de acces se poate ajunge cu masina personala, iar din localitati se merge pe jos urmand traseul marcat. (nu exista rute directe CFR).
Cheile Nerei se impart in trei sectoare distincte :
- Sopotul Nou – Lacul Dracului (6km, 2 ore)
- Lacul Dracului – Podul Bei (13km, 4 ore)
- Podul Bei – Sasca Romana (3km, 1 ora)
Traseul parcurs de noi a inceput de la Pensiunea Cheile Nerei trecand prin Sasca Montana si acompaniati de apele Nerei, apoi prin localitatile Slatina Nera si Potoc, de unde pe drumul forestier am poposit la Pastravaria din Valea Bei unde exista un loc de campare pentru corturi si rulote.
„…avionul cu 4 roti” – multumesc pentru poza lui Sorin
De la Pastravarie pana la lacul Ochiul Beiului traseul dureaza in jur de o ora si urmeaza indicatorul „banda galbena”. Lacul Ochiul Beiului se afla la o altitudine de 310 m la confluenta raului Beusnita cu paraul Beiul Sec. Lacul este oval cu un diametru de 20 m, o suprafata de 284 mp si are o culoare albastra rar intalnita. Lacul este alimentat de un izbuc ce iese la suprafata in partea de nord a lacului. Acest lucru face ca temperatura apei sa fie tot timpul anului in jur de 6 grade, asa incat lacul nu ingheata niciodata. In apa albastra a lacului se pot vedea pastravii cum se zbenguiesc prin apa.
In cartea Banatul Montan – ghid turistic, autor Gheorghe Popovici, pag 316 am gasit legenda acestui lac. „Se spune ca aceste locuri din Banat au fost stapanite de un pasa hain. Acesta avea un fiu de o rara frumusete. Se zice ca avea ochi albastri si expresivi incat daca la ei te uitai, pur si simplu te pierdeai. Tanarul obisnuia sa mearga la vanatoare in aceste paduri seculare. Intr-o zi in Poiana Florii, se intalni cu o frumoasa fata de cioban care era cu oile la pascut. De indata ce privirile li s-au intalnit, se indragostira pe loc unul de celalalt. Tineretea si inima nu tin niciodata seama de religie! Cand pasa, tatal beiului, a aflat ca fiul sau s-a indragostit de o „fata de valah”, a trimis calaul sa o omoare. Tanarul bei o gaseste pe fata fara suflare in locul unde acum este izvorul Beusnitei si s-a luptat din toate puterile cu calaul pe care in cele din urma l-a ucis, cu pretul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce ii poarta astazi numele. Sfasiat de durere, beiul si-a infipt jungherul in inima si s-a aruncat in lac. Se spune ca fata s-a transformat in rau – Beusnita, iar din lacrimile si jertfa beiului a luat fiinta lacul albastru si cristalin precum ochii si sufletul lui.
Astazi se spune ca apele spumoase ale cascadei (CASCADA BEUSNITA) nu sunt decat voalul de mireasa al pastoritei, care mereu cauta sa se intalneasca in nemurire cu lacrimile beiului cu credinta ce si-o purtau in dragoste cei doi tineri”
De la frumosul lac se merge pret de o jumatate de ora pe traseul marcat cu „cruce rosie” si ne oprim la CASCADELE BEUSNITEI. De precizat ca pe drum se intalnesc mai multe cascade mici care te pregatesc pentru ceea ce va urma.
Cascada este o cadere de apa de 15 metri inaltime si poti sa o privesti de pe podetul care traverseaza apa. Voi lasa pozele sa arate splendoarea acestei cascade.
Ne-am intors pe acelasi drum la Pastravarie unde am mancat pastrav cu mamaliguta si maioneza de usturoi. De la pastravarie am plecat pe drumul forestier pe care am venit, iar dupa aproximativ 2,5 km am intalnit pe partea stanga indicatorul cu Cascada la Vaioaga. Pentru a ajunge la acascada se paraseste drumul forestieru si se coboara 15 metri o panta abrupta. Inaltimea cascadei este de 6 metri.
Revenind la drum dupa 1,5 km ajungem la Podul Bei unde raul Bei se varsa in raul Nera. De aici parasim drumul forestier, urmarim traseul „banda rosie” si intram prin tunelele romane care sunt in numar de sapte, sunt cioplite in stanca si cea mai mare lungime a unui tunel este de 40 metri. Aici este nevoie de lampa frontala pentru a putea merge si deasemenea pe timp ploios cand se umplu cu apa sa aveti grija sa nu alunecati pe pietre. Poteca este sapata in stanca si pe o portiune prezinta lanturi de prindere, traseul de aici semanad cu cel din Cheile Turzii. In jos se vede raul Nera care la data vizitei noastre era umflata si tulbure datorita ploilor abundente. Poteca conduce dupa aproximativ 2 ore la o punte suspendata pe care traversam apele Nerei, iar in 10 mimute ajungem la Pensiunea Cheile Nerei din Sasca Romana.
De precizat ca acest traseu poate fi parcurs si de copii insotiti de parinti fiind un traseu usor. Se recomanda atentie mare la viperele cu corn (noi nu am intalnit nici una) si in acest sens nu va abateti de la drum si aveti grija pe unde calcati. Nu calcati peste eventualele craci sau ramuri care pot aparea pe poteca pentru a nu calca pe vreo vipera ascunsa sub ele. Ca si celelate animale salbatice viperele fug din calea omului si trebuie stiut ca ele nu ataca decat daca sunt atacate (cum spuneam sa calci din neatentie pe ea). Daca Doamne fereste se intampla sa fiti muscati de vipera sunati de urgenta la 112 si ramaneti calm. La spitalele din zona Parcului Natural Cheile Nerei – Beusnita exista seruri antiviperine. De asemenea aveti nevoie obligatoriu ca la orice traseu de munte de bocanci inalti care sa va tina glezna, de sandale pentru trecerea apei, de pelerina de ploaie, crema de protectie solara daca este vara si de lampa frontala. Se recomanda vizitarea Cheilor Nerei atunci cand nivelul apelor este scazut si nu sunt viituri.
Seara ne-am intors la pensiune si am cantat la chitara cantece de munte pana la 4 dimineata.
Drumul de intoarcere ne-a condus la Cascada Bigar si de acolo spre Bucuresti trecand prin orasul Drobeta, apoi Craiova si Bucuresti.
CASCADA BIGAR – se gaseste la jumatatea distantei dintre localitatile Anina si Bozovici. Accesul la cascada Bigar in toata splendoarea ei se face pe o scara de lemn care coboara pana aproape de baza cascadei. Pentru a ajunge la Bigar se lasa masina in parcarea amenajata si se merge pe un trotuar pietonal pe marginea soselei cam 250 metri pana la Cascada.
Cascada Bigar face parte din Parcul National Cheile Nerei – Beusnita si in acest sens in zona cascadei Bigar a fost creata o poteca eco-turistica care conduce la Izbucul Bigar, Pestera Bigar, Paraul Bigar si Cascada Bigar.
Apa izbucului Bigar (izvorul) iese de sub o stanca inalta de 50 m, izvor care va da nastere unui ochi de apa limpede. Apropape de varful stancii se gaseste o pestera, Pestera Bigar. Din pestera curge paraul Bigar pe o lungime de 200 metri peste stancile inverzite de muschi si formeaza mici cascade de apa. Dupa acesti 200 m apa se varsa in raul Minis formand frumoasa Cascada Bigar.
P.S. In ciuda ploii excursia a fost un mare succes si nespus de frumoasa. Prin aceste randuri multumim ghizilor organizatori Marius si Ionut pentru efortul depus si pentru atmosfera frumoasa care a fost creata in timpul excurisiei.
Multumim deasemenea tuturor colegilor care au postat pozele si filmuletele pe grup.
Va asteptam si pe dumneavoastra cititorii acestor randuri sa descoperiti locurile frumoase ale tarii noastre si sa calatoriti inspre acestea cu IM Energy.
peregrinprinlume 
Pingback: Scurta vizita in Tara Almajului cu intoarcere pe soseaua TransSemenic | peregrinprinlume