Brăila este unul dintre orașele țării care mi-a lăsat cândva în viață o amintire foarte frumoasa. Deși am trecut de multe ori prin el, nu am avut timp ca să îl cutreier la pas. Așa că luna trecută mi-am luat două zile liber ca să îl vizitez.

Din păcate mare parte dintre clădirile istorice ale orașului sunt în paragină, dar ascund comori și povești care se lasă descoperite dacă privești atent. Este un oraș în care foarte multe case sunt îmbrăcate în iederă și adesea vezi pisici strecurându-se printre ruinele clădirilor în paragină sau pe gardurile caselor locuite. Într una dintre seri am mancat la un restaurant și am împărțit mâncarea cu un pisoi înfometat care se înălțase cu labuțele până la nivelul mesei, în încercarea dispearată de a primi o porție de friptură suculentă.

Un loc de unde s-ar putea admira orașul în toată splendoarea sa este CASTELUL DE APĂ din mijlocul Gradinii Mari sau Gradinii Publice. Acest Castel de Apa  a fost ridicat între anii 1912-1913 și este format din centuri și contraforți ce îmbracă la exterior rezervorul cilindric de 200 mc. Privindu-l de departe forma sa originală seamănă cu un cabestan – (folosit pe vapoare pentru virarea ancorei la bord). Înalt de aproape 40 de m, turnul inițial a fost folosit noaptea ca far pentru corăbiile ce veneau pe Dunăre, iar ziua ca punct de belvedere.

În anul 1982 construcția a fost transformată în unitate de alimentație publică, ocazie cu care s-a demontat cupola originală și stâlpii interiori de susținere ai rezervorului ridicîndu-se două turnuri cilindrice de o parte și de alta, dotate cu scări exterioare și ascensor în interior. Cu ajutorul unui motor electric restaurantul amenajat în partea superioară a turnului se rotea în jurul axului, oferind vizitatorilor o privire panoramică asupra orașului.

Din păcate astăzi turnul este închis vizitei și se află într-o stare vizibilă de degradare.

De jur împrejurul PIEȚII TRAIAN, pe o suprafață de 15000 mp, se întinde unul dintre cele mai frumoase parcuri din Brăila, considerat centrul orașului.

În mijlocul acestui parc tronează bustul împăratului Traian, cuceritorul Daciei și CEASUL CU PATRU CADRANE, construit în anul 1909 de Carol Sakar. Pe soclul ceasului este încrustată o corabie cu pânze, simbolul vechiului  port pescăresc al Brăilei.

Ceasul are patru cadrane care corespund celor 4 străzi principale ce pleacă din Piața Traian și fac parte din centrul istoric al orașului. Astfel, la N – Calea Galați (1500 m), V-Mihai Eminescu (1300 m), SE – Calea Călărașilor (1800m), iar la E – Împăratul Traian. Ceasul cu o înălțime de 11,5 m, o lungime și o lățime de 1,92 m a fost construit din donația unui fost consilier al orașului, Petru Naum Petru (1842-1898), donație care a constat în suma de 8000 de lei.

În extremitatea stângă a parcului, venind dinspre strada Călărași, găsim BISERICA SFINȚII ARGANGHELI MIHAIL și GAVRIL, o veche moschee din timpul ocupației otomane (secolul XVIII), transformată ulterior în lăcaș de cult ortodox. Este o biserică fară turle și a fost înzestrată cu obiecte bisericești în anul 1820, de către marele Duce Mihail Pavlovici, conducătorul armatei ruse în timpul războiului ruso-turc.

Lângă biserică găsim o frumoasa FÂNTÂNĂ ARTEZIANĂ în STIL BAROC despre care găsim scris

“Fântâna, proiectată în anul 1887 de inginerul M. Mironescu, a fost instalată în anul 1892, după finalizarea lucrărilor de alimentare cu apă de către firma scoţiană Glendfield et Co. Limmited. Este un obiect decorativ Art Nouveau, plasat în centrul unei compoziţii spaţiale şi integrat firesc în context. Are forma unei cupe etajate, cu marginile evazate spre exterior, cu patru figuri alegorice (putti), dintre care una poartă un snop de spice, sprijinindu-se pe soclul fântânii şi ţinându-se de axul ei. Inspirate de regnul vegetal, cupele se deschid asemenea petalelor unei flori; exteriorul lor este acoperit cu ornamente în relief, rezultate din repetarea motivului scoicii, compus din vrejuri de acant afrontate ce închid câte o palmetă; soclul este ornamentat cu o friză de palmete înlănţuite, fragmentată de triglife. Bazinul circular, cu diametrul de 6 m, accentuează, prin rotunjimea sa, principiul centralităţii căreia i se subordonează compoziţia” (Maria Stoica, Brăila. Memoria oraşului, Muzeul Brăilei. Editura Istros,Brăila, 2009)

De jur împrejurul acestui parc se găsesc câteva case monument istoric de o frumusețe aparte. Una dintre aceste clădiri este fostul HOTEL DANUBIU (1899), azi sediul BRD.

Altă clădire este: MUZEUL BRĂILEI „CAROL I” cu secțiile de istorie, arheologie, etnografie, artă, științe ale naturii.

Pe teritoriul județului Braila au fost găsite artefacte ale culturilor Gumelnița și Boian. În antichitate coloniile grecești de la Marea Neagra aveau legaturi de comert cu cetatile dacice de la Dunăre astfel încât negustorii greci porneau de la Brăila la Barboși(cetate dacică), apoi mergeau pe Valea Siretului, Valea Trotușului și pe Valea Oituzului. Prin Valea Oituzului se trecea în „Transilvania”.

Într-o descriere geografică spaniolă „Libro del Conoscimiento” din 1350, orașul Brăila este menționat sub numele de Drinago, recte Brillago.

În anul 1368 numele orașului apare într-un document semnat de domnitorul Tării Românești, Vlaicu Voda, prin care negustorii brasoveni aveau privilegiu de negoț cu Brăila.

În anul 1544 Brăila este cucerită de turci otomani și transformată în Raia până la anul 1829 când prin Pacea de la Adrianopol (orașul actual Edirne), Principatele Române dobândeau liberatea comerțului și a navigației pe Dunăre.

În anul 1836 în Brăila se introduce regimul de porto-franc.

În timpul stăpânirii turceşti, îşi avea reşedinţa în Brăila mitropolia Proilaviei( a Brăilei), ce ţinea de Patriarhia Ecumenică. Sub jurisdicţia mitropoliei Proilaviei intrau toate regiunile învecinate ce erau sub stăpânirea turcilor.

Biserica mitropoliei din Brăila avea ca hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril şi era construită pe malul Dunării unde a funcţionat până la 1846, când a fost părăsită iar mai târziu demolată.

Perioada de maximă înflorire și dezvoltare a orașului, a artelor și a culturii a fost după eliberarea otomană, în timpul Monarhiei. În anul 1888 la Brăila s-a utilizat pentru prima dată în țara noastră betonul armat. În anul 1900 orașul Brăila avea să fie iluminat electric și să posede tramvai.

În anul 1927 la Brăila a început construcția PALATULUI AGRICULTURII, locul unde se găsea sediul Bursei Cerealelor din Europa. Prețul cerealelor din Europa se stabilea în acea vreme la Brăila.

Lânga faleză se gasește și vechea clădire unde funcționa una din numeroasele mori MOARA VIOLATOS cu uriașul său COȘ.

“În epocă se numea Fabrica de făină Panait Violattos, cea mai impozantă şi mai perfecţionată instalaţiune din toată ţara şi, probabil, din întregul Orient, care, prin instalaţia electrică, oferea de pe Dunăre o privelişte feerică. Panait Violattos a fost între 1889-1892 asociat la Moara Milas, premiată cu medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris. Apoi a demarat ambiţiosul proiect al construirii celei mai moderne mori din sud-estul Europei.

Dat fiind nivelul ridicat al pânzei freatice, pentru construirea ei s-a recurs la plantarea unor piloţi din stejar, înmuiaţi în catran, la mare adâncime. O soluţie originală s-a folosit şi pentru aducerea grâului direct din şlepuri printr-un canal subteran, amenajat sub nivelul de călcare de astăzi, dotat cu mecanică specială pentru introducerea cerealelor din şlepuri în fabrică pe cale automată. Într-un contract de închiriere din 1939 cu SH (dosar 1/1946) se menţionează : „canal de zidărie cu două conducte – conductă sorb de alimentare cu apă din Dunăre şi un canal de evacuare, conducte metalice pentru produse petroliere, toate pe sub platformă, şi linie ferată de garaj pentru încărcarea şi descărcareavagoanelor, de 164 metri liniari, construită în 1912.” ( text preluat din lucrarea : Monumentele istorice ale orasului Braila, autor Ion Munteanu, Ed. Proilavia, Braila, 2016)

În continuarea muzeului se găsește și : TEATRUL MARIA FILOTTI.

Primele reprezentaţii teatrale au avut loc la Brăila în anul 1840. Printre trupele celebre care au susținut piese de teatru se numără trupele lui Fani Tardini, Costache si Iorgu Caragiale, Mihail Pascaly, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase.

Clădirea teatrului a fost construită în anul 1850 și era cunoscuta ca și Hotelul Rally. Acestă clădire reunea un teatru, hotel, club, restaurant, cinematograf, arenă de vară și cofetărie. Aici au debutat Hariclea Darclée în 1881 şi Maria Filotti în 1905.

La 15 aprilie 1949, se înfiinţează Teatrul de Stat Brăila – Galaţi, apoi din anul 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, pentru ca în 1969 teatrul să primească numele actriţei brăilence Maria Filotti.

Lăsînd teatru găsim o stradă pietonală numită astăzi STRADA MIHAI EMINESCU, iar în trecut STRADA REGALĂ.

Strada actuală Mihai Eminescu era numită în perioada 1881-1938, strada Regală, fiind astăzi un loc de plimbare pentru locuitorii orașului. (un fel de centru vechi). Cea mai mare parte a vechilor construcții au fost renovate și reprezintă un ansamblu de mai multe stiluri arhitecturale : baroc, rococo, neoclasic, ecletic. Aceste clădiri au fost ridicate între secolele XIX și XX.

Istoria acestei străzi începe în timpul ocupației otomane (1774-1828), fiind trecută pe harta Brăiei în anul 1830. Pavajul ințial al străzii a fost de lemn, apoi a fost făcut din piatră. În anul 1900 pe această stradă trecea chiar și o linie de tramvai.

HOTELUL PESCĂRUS a fost cosntruit în anul 1892 și era cunoscut în epocă ca și Hotelul Bristol. Fațada hotelului este construită în stil ecletic de factură academică. Azi, acest hotel emblematic al orașului este intr-o stare avansată de degradre și cred că nu mai poate fi restaurat.

Pe una dintre strazile adiacente întâlnim și PALATUL SOCIETĂȚII FILARMONICE LYRA – construit în anul 1924. Un an mai devreme primarul Brăilei, Radu Portocală cedează Societății Lyra un teren viran pentru construcția actualului palat. Acustica perfectă, a sălii de concerte a făcut ca să fie numită ,,Sala Dalles a Brăilei”, aici concertând muzicieni celebrii, în frunte cu George Enescu. Societatea Muzicală ,,Lyra” va fi reorganizată în 1974 de un grup de muzicieni, în frunte cu muzicianul Nicu Teodorescu, devenit şi preşedinte al acesteia.

La 1 octombrie 1883 lua ființă Societatea Filarmonică Lyra, care în 1919, va creea sub conducerea lui Jean Adrian, Academia de Muzica din Brăila (Conservatorul). Tradiția muzicală a orașului este datată încă din anul 1840. Până la înființarea oficială a Societății Filarmonice Lyra, această societate sub conducerea compozitorul de romanţe şi cântăreţul de lieduri, George Cavadia,  susținea deja concerte, atrăgând alături numeroși iubitori de muzică și artiști.

Am avut onoarea ca în scurta mea vizită la palatul Lyra să cunosc oameni deosebiți, profesori de muzică care au avut și au un rol însemnat în formarea tinerilor muzicieni și care au reprezenat cu cinste țara noastră la diferite concursuri. Am primit în dar cartea de mai jos, în care sunt prezentate pe date toate manifestările artistice începând cu anul 1884 (teatru și muzică) la care au participat numeroase trupe și artiști străini, dar și români.

Orchesta simfonică a Filarmonicii Lyra precum și Societatea Corală Armonia fondată în anul 1923, duc mai departe tradiția muzicală a Brăilei.

Nu putem sa nu amintim cunoscuta soprană brăileancă Hariclea Darclée, supranumită „Privighetoarea Carpaților”. ( născută la 10 iunie 1860). Va debuta în orașul natal cu un recital de canto în anul 1881, apoi va pleca la Paris. Acolo va juca rolul Margaretei din opera Faust a lui Gounod. La 14 iunie 1900 la Roma avea loc premiera operei Tosca a compozitorului Giacomo Puccini. Cu această ocaziei soprana cântăreață de operă, Hariclea Darclée, va fi prima interpreta a rolului Floriei Tosca. Va ave aocazia sa cânte la Scala din Milano și apoi la numeroase teatre de operă celebre din Europa. Artista moare în anul 1939 la București și va fi înmormântată la Cimitirul Belu.

Următoarea vizită am facut-o la o altă clădire reprezentativă a orașului, TEMPLUL EVREIESC.

Și aici am avut norocul să fiu primit foarte frumos și sa aflu câteva lucruri despre comunitatea evreiască din Brăila. De altfel aproape de câte ori merg într-un oraș nou trebuie sa nimeresc la un eveniment. Evenimentul din acea zi avea să fie Anul Nou Evreiesc. După calendarul evreiesc anul în care am intrat este anul 5781 de la Adam și Eva. Mulțumesc prin aceste rânduri gazdelor mele evrei pentru primirea frumoasă. Din respect, nu am îndrăznit să le cer voie să fac poze în templu.

Prima sinagogă a evreilor aschenazi din Brăila a fost ridicată pe „ulița ovreiască”, în perioada 1820-1825, prin donația terenului de către un evreu spaniol. Pentru că în timp această sinagogă a devenit neîncăpătoare, a fost nevoie de construirea actualei sinagogi, Templul Coral, în anul 1863. De-alungul timpului în Brăila au fost construite 14 sinagogi. O parte dinte acestea s-au prabusit la cutremur, altele au fost vândute, altele părăsite. Templul Coral actual are o caracteristică neîntâlnită la sinagogi, și anume turla octogonala din mijlocul clădirii.

În perioada 1920-1935 în Brăila existau aproximativ 11500 de evrei, la o populație a orașului de aproximativ 60000 de persoane. Brăila a fost un oraș cu o populație pestriță unde au trăit în pace și armonie : evrei, armeni, greci, tătari, turci, români. Aceștia s-au respectat de-alungul timpului s-au respectat reciproc, astfel încât obieceiul de a strânge mâna, însemna că ce ai spus era pecetluit, nu mai exista cale de întors. Fiecare avea cartierul lui, cartierul grecesc, evreiesc…, dar erau uniți prin legături de prietenie, negoț, căsătorie.

În perioada 1935-1940 cea mai mare parte a evreilor din Brăila au emigrat în America, Australia, etc, pentru că aflaseră cam ce le pregăteau naziștii. Spre deosebire de alte orașe din țară unde au avut loc pogromuri și de unde au fost deportași evrei la Auschwitz, din Brăila nu a fost deportat nimeni. Această populație pestrița a fost foarte unită în fața acestui genocid, astfel încât în Brăila nu s-au omorât evrei, nu s-au tras focuri de arma, populația orașului fiind alături de ei.

Din păcate de deportările rusești la Nistru, La Bug, nu a scăpat nimeni. La ora actuală în oraș se mai găsesc în jur de 160 de evrei.

Ne întorceam spre Piața Traian și mergând spre faleza Dunării întîlnim BISERICA GREACĂ BUNA VESTIRE.

La 29 octombrie 1872 avea să fie sfințită biserica comunitatii grecesti din oraș, construită cu acceptul domnitorului Al.Ioan Cuza. La acea vreme grecii reprezentau aproape jumătate din populația Brăilei. Hramul acestei biserici este Buna Vestire, iar o parte din pictura a fost facută de marele pictor roman Gheorghe Tătărescu.

Astăzi biserica este în renovare.

Un alt loc de promenadă al orașului este FALEZA BRĂILEI, care incepe de la GARA FLUVIALĂ BRĂILA

Mergand pe faleza betonată la umbra sălcilor și a copacilor, poți să te oprești pe bancuțe, să admiri navele acostate la cheu, precum și PARCUL NAȚIONAL INSULA MICA A BRĂILEI

De pe faleza de la Centrul de informare turistică al acestui parc (care se gaseste pe o navă) se pot organiza plimbări și excursii spre acesta.

Ajunsi la capătul falezei poți să admiri FÂNTANA CINETICĂ din centrul orașului.

Este recomandat să ai la tine Autan ca să te ferești de țânțari.

P.S. Ca de fiecare dată nu am reușit într-o singură postare să prezint toate monumentele istorice din oraș. Ar insemna ca un articol să îl dedic culturii și literaturii, altul bisericilor, etc. Așadar, vă îndemn să mergeți într-o vizită la Brăila de unde se poate pleca în drumeție spre MUNȚII MĂCINULUI.