În rândurile de mai jos vom parcurge principalele obiective turistice din depresiunea Sibiului. Această depresiune face trecerea de la munte la podișul Transilvaniei. În partea de sud depresiunea Sibiului este mărginită de culmile munților Cindrel, munți ce fac parte din masivul Parâng. Văile principale care despart culmile munților Cindrel sunt Valea Cibinului și Valea Sadului.

În partea de nord și est depresiunea Sibiului se învecinează cu podișul Hârtibaciului, iar în partea de vest de podișul Secașelor.

Orașul principal al acestei depresiuni este orașul Sibiu, oraș care va fi prezentat într-un articol viitor. În acest articol ne vom ocupa de obiectivele turistice mai cunoscute ale localităților din jurul orașului Sibiu.

Aproape de intersecția drumurilor naționale care vin dinspre Făgăraș și dinspre Valea Oltului se găsește localitatea Tălmaciu. În apropierea acestei localități se găsesc ruinele unei cetăți ridicate de coloniștii sași în anul 1370. În anul 1453 domnitorul Iancu de Hunedoara ordonă dărâmarea acesteia și construirea unei fortărețe cu o poziție mai strategică, așezată pe marginea trecătorii Turnu Roșu. Astăzi din această cetate așezată la granița dintre Țara Românească și Transilvania a rămas doar un turn.

De la Tălmaciu se poate merge în amonte pe valea râului Sadu, râu ce desparte culmile munților Cindrel și Lotru, afluent al râului Cibin.

Râul Sadu strabate trei localități: Tălmaciu, Sadu și Râul Sadului.

Șoseaua este foarte bună și urmează albia râului Sadu. Râul Sadu curge tumultos pe lângă drum formând din loc în loc mici cascade. Apoi, casele tradiționale și colibele, fânețele de pe munți populate de numeroase turme de oi, capre și vaci, livezile de pomi și stânele fac ca drumul prin aceste localități să fie foarte frumos.

Primul sat pe care îl întâlnim pe drumul nostru este satul Sadu. Aici, în anul 1745 se năștea unul din fruntașii Școlii Ardelene, Samuel Micu Clain.

 

După ieșirea din satul Sadu ajungem la primul obiectiv care ne aduce aminte că aici s-a construit în anul 1896 prima hidrocentrală de pe terioriul actual al României : Hidrocentrala Sadu 1.

Aceasta hidrocentrală a fost prima centrală hidroelectrică și termoelectrică (combustibilul folosit atunci era lemnul) construită pe teritoriul actual al României. În premieră s-a folosit în țara noastră : transportul energiei electrice la distanță. Hidrocentrala era destinată să alimenteze cu energie electrică orașele Sibiu și Cisnădie, având 2 linii de transport a energiei electrice. Astfel hidrocentrala era și producător și furnizor și distribuitor al energiei electrice.

Hidrocentrala a fost construită de inginerul german Oskar Miller din Munchen și în anul construcției 1896 era a doua hidrocentrală din Europa și a treia din lume .

Aici a fost amenalat un muzeu al hidrocentralei prin stăruința, dăruirea și dorința unui inginer care mi-a fost ghid. Copleșit de atâtea informații am uitat cum îl chema.

Vizita începe de la gardul de metal care inconjoară centrala și care este la fel de vechi ca și aceasta. Urmează cladirea care pe afară și-a păstrat arhitectura avută în 1896, apoi sala generatoarelor pe care am avut ocazia sa le văd lucrând, stând lângă ele, ca în final să mergem în muzeul de la etaj care cuprinde 3 săli cu piese, planuri și schite ale hidrocentralei.

Așa cum aminteam mai sus, hidrocentrala a fost construită în anul 1895 de către inginerul german Oskar von Miller (1855 – 1934), constructorul primei hidrocentrale din Berlin (1884). Această lucrare s-a realizat cu ajutorul domnilor: inginerul Sigmund Dachler 1872 – 1951) (conducător al centralei electrice de la Sadu), inginerul Carl Wolff (1849 -1929), avocatul Partenie Cosma (1837 – 1923) și nu în ultimul rând academicianul Dorin Pavel („Parintele hidroenergeticii romenesti”)

 

De la hidrocentrală drumul continuă în sus pe valea Sadului trecând pe lângă hidrocentrala Sadu 2 și ajunge în satul Râul Sadului. Ieșim din sat și trecem pe lângă Hidrocentrala Sadu 5, spre lacul de acumulare. De la Sadu 5 asfaltul încetează și se merge pe drumul forestier în jur de 12 km până la barajul Gâtul Berbcului și lacul Negovanul.

Comuna Sadu se leagă de orașul Cisnădie printr-un drum de 8 km ce trece printr-o pădure de foioase.  Pe lângă tradiția sa de centru textil pe timpul regimului comunist, orașul este cunoscut prin monumentala construcție a Ansamblului Bisericii Evanghelice Fortificate. Această biserică din piatră construită în anul 1425 este distrusă în anul 1493 de invazia turcilor otomani. O data cu refacerea bisericii i se adaugă ca element de arhitectură și fortificațiile din cărămidă. Astfel deasupra corului se ridică un bastion de flancare, iar în jurul bisericii se construiesc trei centuri de apărare cu turnuri si bastioane.

O parte din turnuri s-au păstrat până în zilele noastre: Turnul Paznicului, Turnul Primăriei, Turnul Slăninei, Turnul Școlii și turnul situat în grădina parohială.

Biserica cu hramul Sfintei Walpurga se remarcă prin Turnul cu Ceas (unul din primele turnuri cu ceas din Transilvania) și prin faptul că pe biserică a fost instalat în 1795, primul paratrăznet de la sud-est de Viena. Fiind așezată pe deal de-alungul timpului biserica a ars din cauza fulgerelor și acesta a fost motivul instalării paratrăznetului.

În interiorul bisericii intr-o cameră adiacentă a fost organizat un Muzeu al Comunismului, muzeu ce prezintă câteva exponate ce amintesc de regimul totalitar al tovarășului Nicolae Ceaușescu.

Din luna martie 2019, biserica a intrat într-un amplu proces de renovare cu fonduri europene, așa că nu ăse mai poate vizita până la finalizarea lucrarilor în anul 2021.

Plecăm din Cisnădie și ne îndreptăm spre drumul național în localitatea Selimbăr. De la istorie ne aducem aminte de victorioasa bătălie a domnitorului Mihai Viteazul împotriva principelui Tranilvaniei, Andrei Bathory. Între 18 – 28 octombrie 1599 armatele lui Mihai reușeau să captureze întreaga artilerie inamică și să îl învingă pe Andrei Bathory.

De la Șelimbăr ne îndreptăm spre orașul Sibiu și mai departe prin localitatea Rășinari, către stațiunea Păltiniș. Localitatea Rășinari este cunoscută în special prin creșeterea oilor, meșteșugul lemnăriei și țesutului de covoare. Localitatea se mândrește cu poetul Octavian Goga, a cărei casă unde a trăit și a lucrat se poate vizita.

De la Rășinari, drumul șerpuiește printre păduri și urcă la Păltiniș, una din stațiunile cunoscute ale României. Situată la altitudinea de 1442 m în mijlocul muntilor Cindrel (fac parte din grupa munților Parângului), stațiunea Păltiniș este stațiunea situată la cea mai mare altitudine din țara noastră.

ACCES – Se poate ajunge cu mașina personală, dar și cu autobuzul din Sibiu. Astfel, din fața gării Sibiu se formeaza traseul 22 cu plecare spre Păltiniș la orele: 07, 11 si 16, iar înapoi la orele: 09, 13:30 si 17:30.

Traseele montane ce se pot face din stațiune sunt trasee de acces în munții Cândrel cum găsim scris pe panoul de informare al  Salvamont Sibiu și amiciimunților.ro

• Stațiunea Paltiniș – Poiana Găujoara – Saua Bătrâna. Marcaj : cruce roșie, 2 – 3 ore.
• Stațiunea Paltiniș – Vf. Oncești – Poiana Muncel – Poiana Găujoara – Păltiniș. Marcaj : punct albastru, 3 ore.
• Stațiunea Paltiniș – Vf. Oncești – Poiana Lupilor – Santa – Păltiniș. Marcaj : triunghi albastru, 3 ore.
• Stațiunea Paltiniș – Poiana Muncel – Poiana Bătrâna Mică  : triunghi roșu, 3 – 4 ore.
• Statiunea Paltinis – Cheile Cibinului : punct roșu, 2 – 3 ore.

În stațiune se găsește și „Schitul Păltiniș” cu hramul: „Schimbarea la Fața a Domnului” la o altitudine de 1350 m. Aceasta biserică a fost ctitorită de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan între anii 1925 – 1927. Este o bisericuța mică, construită din lemn și ascunsă printre brazi, care îți oferă un sentiment de liniște și pace. În curtea schitului se gasește mormântul filozofului Constantin Noica (1909-1987)

Mărginimea Sibiului este situată în depresiunea Sibiului având o suprafață de 1200kmp.

P.S. Într-un articol viitor vom prezenta și orașul Sibiu.