Publicat de: peregrinprinlume | iunie 9, 2019

Incursiune prin Tara Maramuresului – partea I

Zilele trecute am fost intr-o excursie organizata de agentia de turism  Hai sa Socializam prin provincia istorica Maramures. Cu aceasta ocazie am aflat  de ce se spune ca aici se agata “harta in cui”.

Vechea provincie romaneasca MARAMURESUL ISTORIC sau Maramuresul Voievodal se intinde pe teritoriul tarii noastre cat si pe teritoriul Ucrainei in cadrul provinciei Transcarpatia. Din motive ce nu au tinut de romani, astazi acest teritoriu despartit de raul Tisa nu mai este al Romaniei din punct de vedere adminstrativ ci doar din punct de vedere etnografic (desi slavizarea fortata a romanilor din Transcarpatia si lipsa de reactie din partea conducatorilor romani vor duce cu timpul la disparitia totala a romanilor din aceasta zona).

Inainte de a incepe prezentarea unor obiective turistice din zona Maramuresului vom cauta sa rezumam in cateva randuri partea de istorie a acestui teritoriu romanesc.

Teritoriul Maramuresului a fost locuit din cele mai vechi timpuri de populatia daco getica. In urma migratiei triburilor celte din jurul anilor 300-280 i. Hr. o  parte dintre celti au fost asimilati de populatia autohtona, iar regiunea a inceput sa se dezvolte rapid. Celtii erau cunoscuti ca purtatori ai unor procedee perfectionate de extragere si prelucrare a fierului si deasemenea erau buni cunoscatori ai rotii olarului. Astfel Maramuresul poate fi considerat o ”arie culturală europeană, sincretism al vechilor civilizaţii şi culturi daco – romano -celtice. (Pierre Bonté şi Michel Izard, Dicţionar de etnologie şi antropologie, Iaşi, Editura Polirom, 1999, pp. 80-81)

Cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman in anii 105-106 d. Hr. nu a insemnat cucerirea tuturor teritoriilor stapanite de daci, astfel ca Maramuresul nu a fost inclus in provincia romana Dacia. Totusi influentele romane au fost resimtite si in aceasta zona a tarii.

Voievodul vlah care se pare ca a detinut teritoriile Maramuresului in secolul al X lea a fost Menumorut. Dezvoltarea pasnica a acestui voievodat ca si a celorlalte doua voievodate din Transilvania (voievodatele lui Gelu in Podisul Transilvaniei si voievodatul lui Glad in Banat) a fost intrerupta de atacurile feudalilor maghiari.

La sfarsitul secolului al XI lea si inceputul secolului al XII lea, teritoriul Maramuresului va intra sub influenta maghiara, devenind domeniu regal, asa cum apare specificat intr-un document din anul 1231.

Prima atestarea documentara si pomenirea numelui de Maramures apare intr-o diploma emisa in anul 1199 de cancelaria regelui Ungariei, Emeric I, prin care regele doneaza unui slujitor o suprafata de pamant in Maramures, ca urmare a serviciilor efectuate in slujba sa.

La 22 septembrie 1326 gasim cea mai veche mentiune de inobilare a unui cneaz roman de catre regele Ungariei. Astfel Carol Robert de Anjou daruieste cneazului Stanislau din Maramures, mosia Barsana.

Ce priveste starea Romanilor din partile rasaritene ale Ungariei (Maramures, Banat si Crisana), marturiile documentelor asupra tinuturilor romanesti de aci incep, cu privire la Romani, abia din secolul al XIV lea… In Maramures, cnezatele romanesti erau unite sub conducerea unui voievod, numit “voievodul Romanilor din Maramures” (Dimitrie Onciul, Romanii si Ungurii in trecut, Cultura Nationala, Bucuresti,1928).

Din documentele vremii reiese ca in aceasta perioada Maramuresul era un tinut autonom sub un voievod roman, pe langa un comite unguresc numit ca functionar regal.

…harta din colectia personala : Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania -mijl. sec XIV-mijl. sec. VII

Colonizarea sasilor la inceputul secolului al XIV lea a dus la transformarea Maramuresului din Principat Autonom in Comitat Unguresc. Acest lucru a condus la conflictul dintre Bogdan voievodul romanilor si regele Ludovic al Ungariei (1342-1382). Acest Bogdan a fost primul voievod roman cunoscut in Maramures, intemeietorul principatului Moldovei. In iarna dintre anii 1342-1343 Bogdan ignora autoritatea suzerana a regelui Ungariei. In anul 1359 voievodul maramuresan va trece in Moldova unde il va izgoni pe voievodul Balc, nepotul voievodului Dragos, primul “descalecator al tarii Moldovei”, care intemeiase Principatul Moldovei sub suzeranitate ungara.

La 13 august 1391, manastirea Sf. Arhanghel Mihail din Perii Maramuresului, mostenire de familie a lui Balica este ridicata la rangul de “stavropighie”. Scaunul patriarhal acorda lui Pahomie, egumenul manastirii, si urmasilor sai, rangul de exarh al romanilor din Maramures, Salaj, Arbud, Ugocea, Bereg cu dreptul de hirotonie, de supraveghere si de judecata in problemele bisericesti, potrivit canoanelor. (Istoria Romaniei in date, Constantin C Giurescu, Ed. Enciclopedica Romana, 1972). 

In amintirea acestei manastiri distrusa in anul 1703 de catre Rakoczi al II lea, manastire care se afla pe teritoriul de azi al Ucrainei, va fi construita in anul 1997 manastirea Sapanta Peri, cea mai inalta biserice de lemn din Europa. (75 metri inaltime). Astazi manastirea Sapanta Peri este o manastire de maici, construita pe 3 nivele : subsolul unde se gaseste o mica biserica este captusit la interior cu caramida si la exterior cu piatra de rau, al doilea nivel construit din lemn de fag secular unde este actuala biserica si al treilea nivel –  paraclisul – construit din lemn, dar neterminat. Crucea bisericii are 7 metri inaltime si contine pe langa celelate aliaje si 4 kilograme de aur.

De precizat ca Arbud, Ugocea, Bereg si Ung erau comitate unguresti asezate pe teritoriul ucrainian de astazi din Transcarpatia, facand parte la acea vreme din Maramuresul istoric.

Din aceasta perioada incepe colaborarea foarte stransa a Maramuresului cu Bucovina si Moldova. Cea mai mare parte a manastirilor maramuresene erau afiliate celor din Moldova. In acelasi timp are loc dezvoltarea drumurilor de legatura si intarirea relatiilor comerciale dintre cele 2 provincii. In timpul ocupatiei austriece din Bucovina, multi romani din Maramures persecutati de stapanirea maghiara alegeau sa fuga in Bucovina unde stapanirea austriaca era mai blanda.

In secolul al XV lea triburile ucrainiene ale slavilor s-au infiltrat in Maramures, asezandu-se in actuala provincie a Ucrainei, Transcarpatia. Astfel o mare parte din populatia romana a fost slavizata.

Maramuresenii participa la rascoalele taranesti din anii 1437 si 1514. In anul 1556 Maramuresul este alipit Ardealului. In anul 1703 Maramuresul este alipit Ungariei de  catre armta austriaca. Intre anii 1703-1711 are loc rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi la care participa si luptatori maramureseni. Alaturi de maramureseni au luptat si oamenii vestitutului haiduc Pintea. Rascoala este infranta si Maramuresul va intra sub stapanirea austriaca pana in anul 1867.

In anul 1867 se constituie statul dualist Austro-Ungar, iar Maramuresul este alipit Ungariei pana in anul 1918. La 22 noiembrie 1918 are loc la Sighet adunarea populara pentru constituirea Consiliului National Roman din Maramures, iar la 1 decembrie 1918 are loc unirea cu tara mama Romania.

Mai multe detalii despre ce a fost in preajma Marii Uniri si dupa cu privire la Maramuresul Voievodal si la romanii din Transcarpatia aflam in randurile de mai jos, preluate de la https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/maramuresul-istoric/

În 1918, delegaţii ale românilor din satele Maramureşului de Nord au participat la adunarea de la Alba Iulia cerând unirea întregului Maramureş cu Regatul României. Rutenii majoritari au cerut la 8 noiembrie 1918 la Prešov separarea de Ungaria. În vreme ce consiliile întrunite în regiune reuşiseră să obţină o mai mare autonomie în cadrul statului maghiar, diaspora ruteană a cerut independenţa totală. Un consiliu întrunit la Hust în aceeaşi lună s-a pronunţat în favoarea unificării teritoriului cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale, un stat cu existenţă temporară în 1918, care revendicase teritoriul.

Reanexată în 1919 de Republica Sovietică Ungară condusă de guvernarea comunistă a lui Kun Bela, regiunea a fost ocupată de România în timpul războiul româno-ungar din 1919,  care a predat teritoriul în august 1919 autorităţilor ungare reconstituite, după căderea guvernului bolşevic. Odată cu declararea independenţei Cehoslovaciei, a apărut ideea intrării acestui teritoriu  în noul stat, care a fost acceptată la Conferinţa de Pace de la Paris.

România nu revendicase regiunea, Rusia era în mijlocul revoluţiei, Ungaria era un stat învins instabil, iar Republica Populară Ucraineană a fost considerată o construcţie neviabilă. După anexarea de către Germania în 1938 în urma Acordului de la München a mai multor teritorii cehoslovace şi în urma primului arbitraj de la Viena, în anul 1939, regiunea a primit o autonomie mai largă, iar Carpato-Ucraina şi-a declarat ca şi Slovacia independenţa. Ungaria însă a ocupat-o total a doua zi, deşi arbitrajul îi acordase doar partea de sud-vest a acestui teritoriu.

În toamna lui 1944, trupe sovietice au pătruns în această regiune, iar autorităţile cehoslovace au revenit din exil la Hust pentru a reorganiza administraţia, însă sovieticii au organizat la rândul lor o administraţie paralelă cu sediul la Muncaci. După luni de negocieri, delegaţia cehoslovacă a fost obligată să părăsească provincia în februarie 1945 şi, după ce a orchestrat o lovitură de stat la Praga, Uniunea Sovietică a anexat Transcarpatia şi a alipit-o la RSS Ucraineană.

În 1991, după destrămarea URSS, acest teritoriu care are o suprafaţă de 12.800 km² şi numără 1.252.300 de locuitori, a rămas în continuare în componenţa Ucrainei, cu reşedinţa la Ujhorod. Românii locuiesc mai ales în partea de sud-est, cunoscută şi ca Maramureşul de Nord (raioanele Rahău şi Teceu), în acestă regiune fiind mult mai numeroşi cu secole în urmă, ceea ce se vede şi din numărul mare de toponime şi oronime româneşti rămase până în zilele noastre.”

Trebuie precizat si facuta distinctia intre termeni : ASTAZI Maramuresul este provincia istorica a tarii noastre alcatuita din  4 „tari” : Tara Maramuresului, Tara Chioarului, Tara Lapusului si Tara Codrului, iar Maramuresul Voievodal este zona ce cuprindea actuala provincie Maramures de pe teritoriul tarii noastre cat si parte din teritoriul Ucrainei in cadrul provinciei Transcarpatia. 

harta : De la Maramorosiensis – Operă proprie, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=65833065

Revenim acum la descrierea obiectivelor turistice parcurse in aceasta excursie prin Tara Maramuresului.

Pentru excursia noastra a fost ales ca punct de plecare frumosul orasel Viseu de Sus, unde ne-am cazat la Hotel Gabriela (recomand cu incredere acest hotel).

harta de mai jos preluata din lucrarea Ghid Turistic al judetului Maramures, Ioan Nadisan, Octavian Bandula, Ed. Sport-Turism, 1980.

De la hotel am plecat dis de dimineata catre GARA CFF VISEU DE SUS – locul de unde are loc plecarea mocanitei pe Valea Vaserului. 

Traseul Mocanitei strabate valea raului Vaser, vale unde din secolul al XVIII lea a fost inceputa exploatarea lemnului de catre austro-ungari. In anul 1932 se incepe constructia caii ferate forestiere cu ecartament ingust de pe Valea Vaserului pentru a usura transportul lemnului din munti. Traseul mocanitei pleaca din gara CFF VISEU DE SUS si merge pana la statia PALTIN. In aceasta statie calatorii se pot da jos si pot sa serveasca masa in campingul special amenajat. Aici se gaseste si un mic muzeu al Vaii Vaserului.

Pana la constructia caii ferate forestiere de pe Valea Vaserului transportul lemnelor se facea cu plutele, iar activitatea se numea plutarit. La 1 octombrie 1933 este dat in folosinta primul tronson de 42 de km de cale ferata forestiera. In anul 1944 cand are loc retragerea trupelor germano-ungare din fata armatei romane, calea ferata de pe valea Vaserului va fi distrusa de catre cei dintai. Dupa terminarea celui de-al II lea razboi mondial au mai fost construiti inca 14 km de cale ferata ingusta. Locomotivele cu aburi folosite la transportul bustenilor erau fabricate in mare parte la Resita.

Astazi pentru uzul turistic se mai folosesc pe langa vechile locomotive de la Resita si alte locomotive cum ar fi : locomotiva Mariuta construita la Berlin in 1910 si locomotiva Krauss construita la Linz in 1921. In jurul anilor 1980 caile ferate forestiere din Romania au fost desfiintate disparand aproape cu totul.

Totusi in 2019 mai sunt folosite in scop turistic si alte tronsoane pa langa cel din Maramures. Astfel mai sunt fuctionale : Mocanita de la Covasna si Comandau, Mocanita Hutulca – Moldovita in Bucovina si Mocanita de pe Valea Ariesului in Apuseni – traseu de 9 km intre localitatile Salcuia si lunca Ariesului, tronsonul Abrud – Campeni, tronsonul Brad – Criscior.

In gara CFF VISEU de SUS se gaseste si trenul hotel Transcarpatia format din 3 vagoane fabricate in anul 1978 in RDG – Republica Democrata Germania – pentru caile ferate cehoslovace. Dupa casare vagoanele au fost transformate in hotel.

Traseul mocanitei Valea Vaserului trece prin Parcul Natural Muntii Maramuresului. Bazinul hidrografic al raului Vaser apartine muntilor Maramuresului. Acesti munti cunoscuti in timpul voievodatelor ca „Silva Nigra’, apoi cunoscuti sub numele de „Carpatii Padurosi” sunt asezati la granita mai multor regiuni istorice : Maramures, Transcarpatia, Bucovina si Galitia.

De la plimbarea cu Mocanita ne-am indreptat pe DN18 spre orasul Borsa catre Cascada Cailor. Pe drum am trecut pe langa satul Moisei, sat unde in toamna anului 1944 armata maghiara in retragerea sa din fata armatei romane se va razbuna foarte crud asupra populatiei romanesti din sat. Aceste orori ale ungurilor au ramas cunoscute ca  Masacul de la Moisei. Astfel in 2 colibe din sat armata ungara a adunat 31 de tarani care sprijinisera armata romana si i-au secerat cu mitralierele. In noptea aceea sute de case au fost transformate in cenusa, avand loc multe crime si jafuri. In amintirea acestui eveniment trist a fost ridicat un monument din lemn compus din 12 statui de lemn ce reprezinta siluetele unor oameni.

Orasul Borsa, oras asezat la poalele muntilor Rodnei este atestat documentar in anul 1356 cand intr-un document regal emis de cancelaria Ungariei se confisca averea voievodului Bogdan intemeietorul Principatului Moldovei cum aminteam mai sus. In centrul orasului se gaseste o biserica din lemn, biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, incendiata de tatari in anul 1717 si apoi reconstruita de catre tarani din lemn de brad. In aceasta biserica se gasesc cateva picturi pe lemn din jurul anului 1400 si cateva carti de valoare cum ar fi : Evanghelionul (1701) si o Biblie pe pergament tradusa in  anul 1795 de Samuel Micu Klein.

La iesirea din oras ne indreptam spre statiunea Borsa asezata la o altitudine de 850 m si ne oprim la telescaun. Telescaunul merge pana la altitudinea de 1364 de metri in punctul numit RUNCUL STIOL. De aici se poate vedea in departare Cascada Cailor – cu cea mai inalta cadere de apa din Romania ( 90 metri ). Traseul pana la cascada dureaza in jur de o ora.

dig

Ne intoarcem spre Viseu de Sus si ne continuam traseul pe valea Viseului pana la Sighetu Marmatiei – Manastirea Peri – Cimitirul vesel de la Sapanta – Manastirea Barsana.

Viseu de Sus este un orasel linistit, frumos si curat asezat la confluenta Vaii Vaserului cu Valea Viseului si  care poate fi ales ca loc de pornire in explorarea judetului Maramures. Cel mai important punct de atractie al acestui oras il constituie Mocanita de pe Valea Vaserului care pune in umbra alte obiective interersante din oras. Astfel in centrul orasului se gaseste Muzeul de Istorie si Etnografie deschis la 1 decembrie 2003 si care cuprinde o colectie muzeala de 1000 de piese grupate, piese ce prezinta cultura materiala și spirituala a localității și a zonei sud-estice a Maramureșului Voievodal. Dupa muzeu se gaseste Centrul Documentar Expozitional al Nobilimii Romane Maramuresene. Langa muzeu se gaseste si Biserica Ortodoxa. (nu am putut sa vizitez aceste obiective pentru ca plimbarea prin oras a fost seara dupa inchiderea progamului de vizitare). Tot in centru se gaseste si Biserica Catolica Sfanta Ana – de limba germana, construita in stil neogotic in anul 1912, precum si o biserica din lemn specifica zonei Maramuresului si anume Biserica greco catolica (biserica romana unita cu Roma). Aici gasim si Primaria orasului aflata intr-o cladire din secolul al XX lea numita „casa Pop Simion” – numita astfel dupa numele mosierului Pop Simion.

In parcul central al orasului se gaseste un bust ridicat in cinstea unui soldat din Viseu, Capitanul Nicolae Dunca, ofiter sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza,  mort in timpul razboiului de Secesiune din America.

P.S. Ca sa nu plictisesc si pentru ca mai sunt multe lucruri de spus voi continua descrierea excursiei in urmatorul articol cu traseul tur retur : Viseu de Sus – Sighetu Marmatiei – Manastirea Peri – Cimitirul vesel de la Sapanta – Manastirea Barsana.

Reclame

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: