Situat la o altitudine de 410 m, pe valea râului Cibin (afluent al Oltului), ORAȘUL SIBIU poate fi considerat cel mai important centru turistic și cultural al țării.

Din punct de vedere economic și cultural în Epoca Medievală, orașul Sibiu avea să dețină un rol de frunte între marile orașe ale Transilvaniei : Brașov, Sighișoara, Alba Iulia, Cluj și Bistrița.

Prima atestare documentară a ORAȘULUI SIBIU, oraș întemeiat de colonișții SAȘI, apare abia între anii 1192 -1196 sub numele de CIBINIUM, într-un document emis de Papa Celestin al III-lea. În acest document Papa confirma independenţa „Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum“, adică a bisericii germanilor din Transilvania cu sediul principal în Cibinium.

Pe locul unde astăzi se găsește BISERICA EVANGHELICĂ LUTERANĂ, se găseau vechile clădiri bisericești la care făcea referire documentul Papei de la Roma.

Biserica Evanghelică Luterană este o construcție gotică, construită pe la anul 1520, pe locul unei vechi biserici romanice. Până la trecerea Sibiului şi apoi a întregii naţiuni săseşti în anul 1545 la credinţa luterană, atât biserica cât şi întregul oraş erau catolice. Turnul bisericii are o înălțime de 73 m, iar în interior se întâlnesc arcadele frânte ale stilului gotic ce susțin bolta. Turnul acestei catedrale prezintă în cele 4 colțuri alte patru turnelețe. Aceste turnulețe arătau faptul că orașul Sibiu era unul din orașele care avea drept de judecată și drept de a emite condamnări.

În subsolul bisericii se găsesc mai multe pietre funerare, printre care și cea a domnitorului Țării Românești, Mihnea Voda cel Rău, asasinat  la Sibiu în anul 1510.

Numele sub care va apărea ulterior în documente orașul Sibiu va fi Hermanstadt, apoi în 1223, Villa Hermani.

Zona Sibiului ca și întreaga Transilvanie a fost locuită din cele mai vechi timpuri. După Retragerea Aureliană (271 d.Hr.), peste populația daco romană rămasă în zonă au năvălit popoarele migratoare : goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, pecenegii, cumanii și ungurii. În secolul al XI lea, triburile migratoare ale ungurilor stabilite în Câmpia Panoniei, vor încerca să se infiltreze spre est, în Transilvania. Aici însă vor întâmpina rezistența localnicilor vlahi sau români, care erau deja organizați în voievodate. Etapizat, ungurii vor reuși însă să cucerească Transilvania. Ca să iși întărească stăpânirea în Transilvania și să steargă identitatea națională a românilor, ungurii vor coloniza țara cu grupuri etnice străine de secui și de sași. Aceste grupuri etnice vor primi de la regii Ungariei, pământurile românilor din Transilvania.

Sașii s-au așezat etapizat în Transilvania.  Astfel, între anii 1141 – 1162 regele ungar Geza al II lea va duce în Transilvania primul val de coloniști sași, care vor fi așezați în zona Sibiului, Albei Iulia și Bistriței. Urmează alte doua valuri de sași aduse în timpul regilor ungari Bela al III lea și Andrei al II lea.

La venirea lor, sașii aveau o economie feudală avansată față de populația romanilor, maghiarilor și secuilor. Mare parte dintre sași erau foarte buni meșteșugari. Acest lucru a făcut ca teritoriul din jurul Sibiului (cel mai vechi teritoriu colonizat cu sași), să se dezvolte nespus de mult, astfel încât orașul Sibiu devine centrul politic al populației săsești din Transilvania. În anul 1317 populația săsească de pe teritoriul Transilvaniei, avea să se grupeze în 7 formațiuni administrative numite scaune. Cel mai important scaun era Scaunul Sibiului.

„Universitatea săsească” însemna toatalitatea sașilor, nefiind o unitate de învățământ superior. Din „Universitatea săsească” făceau parte cele 7 scaune ( Orăștie, Sebeș, Sighișoara, Miercurea Sibiului, Nocrich, Ciucu, Rupea și Sibiul). Se mai adăugau cele „Doua Scaune” (Șeica și Mediaș), apoi Țara Bârsei și Ținutul Bistriței.

Breasla meșteșugărească era o asociație specifică Evului Mediu și grupa meșteșugari care activau în cadul aceleeași bresle având interese comune. În noiembrie 1376 este atestată în Transilvania existența a 19 bresle și 25 de branșe meștesugărești prezente în orașele Sibiu, Sebeș, Orăștie și Sighișoara.

Negustorii sibieni ajungeau cu produsele lor până la Praga, Viena, Cracovia, Hamburg, iar în sud aveau relații comerciale foarte bune cu Țara Românească. Calea de acces cu Țara Românească era pe Valea Oltului de la Turnu Roșu spre Cozia.

Dezvoltarea cetății a fost de multe ori întreruptă de atacurile tătarilor (1241) și mai apoi de invaziile turcilor (1432, 1438, 1552) prin Defileul Oltului de la Turnu Roșu. Ca o paranteză, putem spune că aceste invazii au fost de bun augur pentru români, deoarece atacurile tătarilor și turcilor au tăiat mult din elanul regilor maghiari, care doreau expansiunea la sudul și estul Carpaților.

În fața acestor invazii voievozii transilvăneni vor ridica o puternică cetate de cărămidă la care s-a lucrat câteva decenii. Din cauza culorii rosii a cărămizilor Sibiul a fost denumit „Orașul Roșu”, sau „Cetatea Roșie”. Zidurile care înconjurau orașul erau dispuse pe 3 rânduri și înconjurate de un șanț cu apă. Până la sfârșitul secolului XVII  cetatea Sibiului avea 39 de turnuri, 4 bastioane, lacuri și canale prin cetate ce se umpleau cu apă în timpul asediilor.

Din vechile fortificații ale orașului astăzi se pot admira : Zidul de apărare exterior, Zidul de pe strada Cetății, Bastionul Mercenarilor, Bastionul Haller, Pasajul Scărilor și cele 10 turnuri : Turnul Sfatului, Turnul de Poartă, Turnul Scărilor, Turnul Scării Aurarilor, Turnul Pulberăriei, Turnul Pielarilor, Turnul Gros, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor.

Turnul Olarilor face parte din zidul de fortificație SE al incintei a treia și a fost construit în a doua jumătate a secolului XVI. Are o bază dreptunghiulară și este prevazut ca și celelalte turnuri cu o serie de metereze.

Cea mai veche farmacie de pe meleagurile românești va fi înființată la Sibiu în anul 1494.

La 10 ianuarie 1493, la Sibiu se năstea marele umanist român Nicolae Olahus. Pentru o perioadă de timp, Nicolae Olahus va fi regent al Ungariei, iar mai apoi guvernatorul Ungariei. Facem o altă paranteză și precizăm că cei mai importanți regi și conducători ai Ungariei au avut origini românești. Amintim astfel pe : regele Stefan I (cunoscut ca și Ștefan cel Sfânt al Ungariei, 997 – 1038), regele Matei Corvin (1458 – 1490), Iancu de Hunedoara (1407 – 1456) guvernator al Ungariei.

În mai 1544, la Sibiu, se tipărea prima carte în limba română, intitulată „Micul catehism luteran”. Apoi urmează și alte cărti ca „Evanghelierul cu text paralel slavon și român”.

Între anii 1703 -1791 și 1849 -1865, orașul Sibiu a fost capitala Transilvaniei.

În anul 1849, la Sibiu apăreau două periodice românești : Transilvania și Tribuna.

În anul 1861, lua naștere în oraș asociația pentru literatura și cultura poporului român din Transilvania, societatea Astra.

La 28 noiembrie 1880, la Sibiu se înființa Clubul Carpatin al Transilvaniei (Siebenburgischer Karpaten Verein S.K.V). Acest club reunea alpiniști, iubitori ai muntelui si drumețiilor. La SKV s-au pus bazele staţiunilor Păltiniş şi Poiana Braşov, s-au construit peste 60 de cabane în munți și s-au amenajat peste 700 de kilometri  de trasee montane.

Ședința clubului a fost deschisă de dr. Carl Wolff (1849 – 1929), unul din perosnajele marcante ale Sibiului, care a ajutat la dezvoltarea orașului prin folosirea profitului băncii pe care o conducea. În poza de mai jos (preluată din muzeul primei hidrocentrale de pe teritoriul țării noatre, hidrocentrala Sadu) sunt date principalele realizări ale dr. Wolff pentru orașul Sibiu.

Majoritatea  obiectivelor turistice din oraș sunt grupate în PIAȚA MARE, PIAȚA MICĂ si PIAȚA HUET, fiind ușor acesibile oricărui turist. Mai jos voi prezenta câteva clădiri și obiective mai reprezentative pentru oraș. Fiecare edificiu are povestea lui, istoria lui și doar un ghid local sau broșurile (format pdf, se pot descărca din link) puse la dispoziție în cadrul Centrului de Informare Turistică din Sibiu, pot să vă explice mai în amănunt. Am participat timp de 3 ore la un tur de prezentare al clădirilor istorice cu o ghidă locală în cadrul unei excursii cu elevii Scolii de Ghizi ATGR în 2016, dar faptul că vizita orașului a fost pe la orele 2 noaptea a făcut ca să uit multe lucruri.

În Piața Mare se pot vedea printre altele : Palatul Brukenthal, Casa Albastră, Casa Hecht, Casa Haller, Casa Lutsch, Casa parohială romano -catolică.

PALATUL BRUKENTHAL a fost construit în stil baroc între anii 1781 – 1785. Poarta de acces din piatră masivă este prevăzută  cu doua coloane care sprijină două vaze de piatră ornamentale cu ghirlande. Deasupra intrării se vede stema lui Samuel Brukenthal, sculptată în piatră și aurită.

Clădirea adăpostește o parte din colecțiile Muzeului Brukenthal (arheologia și istoria, arta populară, galeria de pictură și biblioteca). Muzeul a fost deschis publicului în anul 1817, fiind unul din cele mai vechi muzee din Europa. În Galeria de Artă se găsesc picturi de Tizan, Rubens, Van Dick, precum și opere ale pictorilor români, Andreescu, Luchian, Tonitza, Gh.Pătrașcu, Corneliu Baba.

 

CASA ALBASTRĂ sau CASA NR 5, este o construcție în stil baroc al cărei etaj a fost construit în anul 1734 de proprietar, Baronul von Moringer. Între anii 1768 – 1783, aici se jucau piese de teatru. În anul 1810 clădirea a fost cumpărată de municipalitate, iar pe partea din față se zărește stema orașului Sibiu.

În anul 1814 aici a fost sediul Facultății de Drept, apoi între anii 1858 – 1862 sediul Societății de Științe Naturale. În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea a fost Sediul Gestapo-ului.

BISERICA ROMANO CATOLICĂ – În anul 1545 orașul Sibiu a trecut la credința luterană, iar bisericile romano -catolice au fost transformate în biserici protestante. În anul 1691 la Sibiu sunt cantonate trupele imperiale austriece ai căror soldați erau catolici. Astfel pe locul actualei biserici romano catolice, în fosta Sală a Croitorilor se va forma prima comunitate catolică. Între anii 1726 – 1733 va fi construită actuala biserică.

În Piața Mică se pot vedea : Podul Minciunilor, Casa Artelor, Pasajul Aurarilor, Muzeul de Istorie al Farmaciei, Casa Hermes.

PODUL MINCIUNILOR face trecerea între Piața Mică și Piața Huet, fiind primul pod de fier din Transilvania, construit în anul 1859. Numele podului vine de la legenda care spune că podul scârțâie și amenință să se rupă la fiecare minciună spusă de cei care îl trec. De o parte și de alta a grilajului se găsesc multe lacăte închise.

FOSTA CASĂ A ASOCIAȚIEI MESERIAȘILOR – CASA HERMES a fost construită în stil neogotic în anul 1867 pe locul casei Comitelui Frank von Franckenstein. În prezent aici își desfășoară activitatea Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder”.

În Piața Huet se pot vedea : Liceul Samuel von Brukenthal, Casa Calfelor, Casa parohială evanghelică.

TURNUL SFATULUI – în centrul orașului Sibiu se găsește Turnul Sfatului, turn ce face legătura între Piața Mică și Piața Mare. Acest turn datează din anii 1224-1241, făcând parte din cea de-a doua centură de fortificații a orașului. După construcția celei de-a treia centuri de fortificații, Turnul Sfatului nu a mai fost folosit ca turn de apărare, ci a fost utilizat ca depozit de cereale și mai apoi ca foișor de veghe contra incendiilor.

Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje cu ferestre pe toate părțile. Numele său provine de la faptul că se afla lângă vechea primărie a orașului. De sus din turn se deschide o panoramă frumoasă asupra orașului.

Turnul Sfatului este prevăzut cu un ceas, care a fost instalat la sfârşitul secolului XVI după reconstruirea şi înălţarea suplimentară a turnului. Forma actuală a turnului în stil baroc a fost definitivată în anul 1826.

Am amintit doar câteva dintre obiectivele turistice ale orașului pentru că spațiul nu îmi permite, Am să las mai jos niște poze din timpul Târgului de Craciun de la Sibiu – unul din cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa.

P.S. Din motive tehnice am pierdut mai multe poze din călătoriile mele și nu mai am cum să le recuperez. O parte din pozele postate în articol sunt luate de la fostul meu coleg de muncă, Iulian, în urma unei excursii pe care am facut-o în anul 2011 la cetățile medievale din Transilvania.